Jhumpa Lahiri era timidă la vârsta copilăriei. Poate şi din acest motiv a început să scrie, astfel că o nouă fereastră către lume s-a deschis în acel moment prin cuvintele pe care le aşeza pe suprafaţa albă a hârtiei. Doar că nu i-a fost întotdeauna atât de uşor. Poate din pricina fricii, sau a nesiguranţei. Cum s-a apucat din nou de scris? O spune chiar ea:

„Pur şi simplu nu am avut de ales. Deşi îmi era foarte teamă să accesez din nou zona aceea, ştiam că e singurul mod în care pot să-mi trăiesc viaţa. Am realizat că supravieţuirea mea ca persoană, ca fiinţă umană, depindea de scris.”

A publicat de atunci două romane şi două volume de proză scurtă în limba engleză, iar cea de a cincea carte este o colecţie de eseuri scrise în limba italiană. Pentru că, poate nu ştiţi, dar Jhumpa Lahiri face naveta între Roma şi Princeton, unde predă un curs de scriere creativă. Cât despre scrisul în limba engleză, deşi îl stăpâneşte la perfecţie, autoarea recunoaşte că nu l-a simţit niciodată „ca fiind al ei”. Iar asta deşi s-a născut chiar la Londra, iar tatăl ei a primit o slujbă în cadrul MIT când ea avea vârsta de numai 2 ani, astfel că întreaga familie s-a mutat în Statele Unite ale Americii.

Între timp, se poate spune că Jhumpa Lahiri a devenit una dintre cele mai solicitate scriitoare din lume, iar faptul că însuşi preşedintele Barack Obama a distins-o recent cu una dintre cele mai înalte medalii culturale nu face decât să ateste acest lucru. Şi, la fel de important pentru cititorii români, foarte curând va apărea pe piaţa editorială din România volumul „Distanţa dintre noi”, pentru care autoarea a fost nominalizată la prestigiosul Man Booker Prize în 2013.

Pregătiţi-vă, prin urmare, pentru o imersiune în literatura de calitate a marii scriitoare, dar şi a poveştii emoţionante a protagoniştilor romanului, pe care destinul şi tumultul social al anilor ‘60 îi desparte fără putinţă de scăpare.