Cronicar de televiziune, lexicograf, redactor literar şi câştigător a numeroase premii şi distincţii, Julian Barnes surprinde în operele sale întâmplări dureros de realiste, îmbinând melodrama şi comedia cu un sentiment copleşitor de bucurie: bucuria de a trăi, de a iubi, de a scrie şi de a citi.

Personajele lui se împotrivesc iluziilor, îmbrăţişează riscul, suferă şi se îndrăgostesc, nu se tem să rostească adevărul, să îşi mărturisească sentimentele şi să renunţe la tot pentru un nou început.

Vă propunem un scurt „tratament” pentru următoarele 7 zile: „o doză” zilnică de Barnes!

1. Dragostea: în curând, un mit

Circumstanţele schimbă iubirea. Ce să mai zic de circumstanţele extreme, ale Terorii Staliniste? Şostakovici continuă: „Toată lumea părea îngrijorată de soarta iubirii. Presupun că întotdeauna va fi la fel, că întotdeauna ni se va părea că dragostea îşi trăieşte ultimele zile.

(Trois)

2. Deprimat şi pierdut

Mă întreabă despre pierderea libidoului şi încerc să fiu elegant. Dar mă străduiesc să îi fac pe plac. Răspund cu da la toate întrebările. Dorm prost – da, mă trezesc devreme – da, mi-am pierdut interesul – da, mi-am pierdut puterea de concentrare – da, mi-am pierdut libidoul – vezi mai sus, mi-am pierdut pofta de mâncare – da, stări de plâns – da.

Mă întreabă cât beau. Nu destul ca să mă înveselesc, îi răspund. Vorbim de unităţi de măsură. Se pare că alcoolul e depresiv. Dar şi-a dat seama că nu beau destul ca să fie şi în cazul meu. Ce deprimant!

(Iubire etc.)

3. Întotdeauna pregătit

– Ce s-a ales de Val?

– Val? A, s-a măritat cu un profesor. Cam zgubilitic, dar cumsecade. Îi plac copiii, ceea ce-mi convine de minu­ne. Şi-n orice caz, sunt sigur că nu uită să vadă când ex­piră prezervativele.

(Trois)

4: Ars de regrete

Iar pe durata următorilor doi ani, Graham începu fru­muşel să se simtă însurat. Poate că, fără să-şi dea seama, se aşteptase să fie la fel ca prima dată. Căsnicia cu Barba­ra însemnase un vârtej erotic intens, deşi nu foarte bine co­ordonat, o emoţie frapantă în faţa noutăţii dragostei şi un sentiment îndepărtat al datoriei împlinite faţă de pă­rinţi şi de societate. De data asta accentul se punea altfel: relaţia cu Ann dura deja de peste un an, dragostea apă­rută pentru a doua oară îl îndemna mai degrabă la pru­denţă decât la beţie, iar unii prieteni începuseră să-l trateze glacial şi de sus din cauză că o părăsise pe Barbara. Alţii îl avertizau şi-i sugerau să aibă grijă: te-ai ars o dată, te arzi şi a doua.

(Până când m-a cunoscut)

5. Caut echilibru

Fusese naiv sau prea ambiţios? Probabil că şi una, şi alta. În viaţă, poţi să fii boem sau aventurier, dar în acelaşi timp cauţi un tipar, un aranjament care să te-ajute, chiar dacă – şi chiar când – i te împotrivești.

(Niveluri de viaţă)

6. Trei scenarii pentru a te agăţa

Dacă sporovăia cu vreo fată la o petrecere, se ducea să aducă nişte băuturi şi îşi elibera mâinile înfigându-şi ţigara aprin­să în barbă (uneori aprindea una în mod special ca să pro­ducă acest efect). La întoarcere, semănând cu o arătare conturată vag şi emanând bonomie prin perdeaua de fum, alegea unul dintre cele trei scenarii posibile, în funcţie de părerea pe care şi-o făcuse despre fată. Dacă aceasta pă­rea sofisticată, vioaie sau pe fază, îşi desprindea ţigara cu un aer indiferent şi fuma mai departe (iar asta îl făcea să pară, aşa cum îl asigurase cândva pe Graham, „niţeluş ex­centric”).

Dacă părea înceată la minte, timidă sau imună la vrăjeli, lăsa ţigara acolo un minut sau două, vorbea de­spre o carte – deşi niciodată despre una scrisă de el – şi pe urmă cerea un foc (asta îl instala în categoria „acelor scriitori inteligenţi, dar distraţi, care sunt mereu cu capul în nori”). Dacă nu-i putea da de capăt fetei sau era deja foarte beat, uita de ţigară până când i se aprindea barba, după care îşi lua o mutră nedumerită şi întreba „Nu-ţi miroase-a ars?” (asta îl făcea să fie „un personaj teribil, pro­babil cam sălbatic şi cu unele tendinţe autodistructive, mă rog, aşa cum au uneori artiştii, dar extrem de intere­sant”). Când recurgea la această a treia stratagemă, o în­soţea de obicei cu o scorneală sinuoasă despre copilăria sau strămoşii lui. Totuşi procedeul comporta unele ris­curi.

(Până când m-a cunoscut)

7. Când schimbarea fuge de tine

Pui laolaltă doi oameni care n-au mai fost puşi laolaltă până acum. Uneori e ca la prima încercare de a fixa un balon cu hidrogen de un balon cu aer cald: preferi să te prăbuşeşti şi să arzi sau să arzi şi să te prăbuşeşti?

Însă uneori merge, se creează un lucru nou şi lumea se schimbă. Pe urmă, la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, dintr-un motiv sau altul, unul dintre ei e luat. Şi ce e luat e mai mare decât suma a ceea ce-a fost. Poate că, din punct de vedere matematic, e imposibil; dar, din punct de vedere emoţional, e posibil.

(Niveluri de viaţă)

Cele patru cărţi pot să fie achiziţionate la pachet, la preţul de 40.69 lei!