Astăzi îl sărbătorim pe scriitorul Andrei Călăraş. Pe scriitorul Andrei Călăraş îl puteţi cunoaşte mai bine, în măsura în care o carte îşi dă de gol autorul, prin intermediul volumului Richter 8.9 lansat la Editura Nemira anul acesta.  Richter 8.9 este cel de-al doilea volum al autorului, debutul său fiind marcat în anul 2010, odată cu apariţia romanului de aventuri Ziua a 7-a.

Un roman ce se citeşte cu sufletul la gură, Richter 8.9 a atras numeroase aprecieri , iar dintre acestea am selectat 3 cât să vă facem poftă să îl citiţi pe Andrei Călăraş. Iar pentru că orice aniversare se lasă şi cu cadouri, vă oferim un cadou constând în răspunsurile lui Andrei Călăraş la 3 întrebări speciale şi un al doilea cadou ce conţine o reducere de 50% la volumul Richter 8.9, reducere valabilă doar astăzi.

La mulţi ani, Andrei Călăraş!

„Richter 8.9” este o ficţiune istorică, în care se îmbină scenarii din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial cu informaţii de la începutul erei noastre şi o imaginaţie foarte bine ţinută în frâu de Andrei Călăraş. Este umitor cum se îmbină planurile poveştii şi cum, aproape la fiecare final de capitol, istoria rămâne suspendată, astfel încât nu-ţi doreşti să laşi cartea deoparte. E cam ca în cazul serialelor TV gen „Prison Break” sau „Homeland… Te-ai uita ore-n şir, chiar dacă asta înseamnă să neglijezi alte lucruri importante.

(Constantin Piştea)

“8.9 RICHTER este un roman cu oameni şi despre oameni. Dincolo de fantasticul care ţese intrigi, de atmosfera atât de uşor recognoscibilă a citadinului parizian, a irealului care ne devine prietenos pe măsură ce ne împropriem scenariul creat de autor, cel de-al doilea roman al lui Andrei Călăraş rămâne fidel stilului cu care s-a prezentat în faţa noastră acum câţiva ani… “

(Cristinel Dadal, Revista Suspans)

“Andrei Călăraș este undeva la mijloc, are o scriitură politicoasă, fără excese, fără a vrea să frapeze. Nu te lasă fără explicații științifice, dar te avertizează cînd trece în tabăra conspirațiilor sau a speculațiilor. Construiește personaje credibile, dar destul de cuminți, oameni în care vei recunoaște și tu persoane tipice din jurul tău. Știe să dozeze suspansul și nu te enervează cu climaxuri trase de păr. “

(George Hari Popescu, Cyberculture.ro)

1. Ce face Andrei Călăraş de ziua sa de naştere? Cum sărbătoreşte?

Andrei Călăraş: Da, da, ziua de naștere, un eveniment care se repetă de ceva ani buni (să tot fie vreo 45 deja!) și, ca urmare, nu mai are nimic spectaculos.  O zi obișnuită – dacă facem abstracție de telefonul care sună mai mult decât de obicei. Ce o să fac în ziua aceea? Citit, poate o gură de vin și, cu speranța că o fi ceva adevăr în vorbele bătrânilor“ai grijă ce faci de ziua ta, că așa o să îți fie tot anul”, câteva rânduri scrise la noua carte (unde nu dă Dumnezeu și se repornește fluviul creației!!!).

2. Cum credeţi că şi-ar sărbători Alexandru Don (personajul principal din romanul “Richter 8.9”) ziua de naştere?

Andrei Călăraş: Depinde. Alexandru Don, cel de la începuturile cărții, probabil ar fi sărbătorit ziua de naștere pe peronul metroului parizian, așteptând moartea cu ochii pironiți pe șinele lucitoare. În schimb, Alexandru Don, cel de pe la mijlocul cărții, mai mult ca sigur ar fi ciocnit o ceașcă de cacao fierbinte și ar fi împărțit câteva clătite împreună cu madame Badeau, încercând în același timp să deslușească nu știu ce mistere. Dacă, însă, vă întrebați cum și-ar sărbători ziua de naștere Alexandru Don cel de după pagina424… Ei bine, petru asta ar trebui să citiți “Richter 8.9”.

3. Daca am vrea să oferim unui prieten un cadou “plin de suspans”, ce ar trebui să conţină acesta?

Andrei Călăraş: Vreți să spuneți ce altceva pe lângă romanul “Richter 8.9”, nu-i așa? Știam eu! În acest caz, ați putea adăuga un plic îngălbenit de vreme, pătat pe alocuri, care să conțină o singură coală de hârtie – evident, la fel de “veche”. Ați putea da prietenului cartea, spunând: “Ți-am adus o carte ce merită citită. Te prinde, n-o s-o mai lași din mână.” Apoi, cu un aer ușor încurcat, i-ați întinde plicul. “Știu că te pasionează vechiturile și..Uite, asta am găsit-o în podul unchiului meu – știi, ăla de-a făcut războiul și a fost, apoi, prizonier la ruși. Când alții îndesau prin buzunare cruciulițe și iconițe care să-i păzească de gloanțele vrășmașe, el purta la piept plicul ăsta. Cică l-ar fi primit de la nu știu ce profesor sau… Nu mai știu. Oricum, eu niciodată nu am crezut în bazaconii cu comori și alte d-astea! Dar el, unchiu-meu, spunea că alea patru rânduri ce par fără noimă sunt legate de o descoperire fabuloasă”. Și tot așa, și tot așa. Ideea este să ne mai putem juca, indiferent de vârstă, cu atât mai mult într-o zi specială.