O ştiţi pe Carla Bruni? Hai că sigur o ştiţi, este soţia lui Nicolas Sarkozy, le prezidan de la Frans. E, pe când era tânără, neconvenţională şi probabil neliniştită, Carla Bruni avea un iubit. Pe numele lui Raphael Enthoven, acesta avea, printre altele, defectul nesemnificativ de a fi căsătorit cu Justine Levy, o doamnă cu rădăcini aristocratico-filosofice căci tatăl său se dovedise ăn tre coniu filozof franse.

Bon. După cum vă imaginaţi, firul poveştii mele ar trebui să depene întortochelile unui triunghi amoros, dar după cum probabil ştiţi acesta s-a dovedit mai degrabă dreptunghi amoros şi cine ştie dacă n-o fi fost Hexagon sau poate chiar paralepiped.

Revenind la ce scrie în titlu,  Mame şi fiice este un fel de jurnal al plângerii semnat de Justine Levy, în care aceasta nu, nu, nu povesteşte despre experienţele sale amoroase, ci despre unele evenimente legate de mama sa.

Pregătiţi-vă sufleteşte când începeţi să citiţi Mame şi fiice, căci este o carte tristă în care se vorbeşte despre boală. Unde boala ar putea fi şi un fel de dat incontestabil şi definitiv ca, de exemplu, părinţii nepotriviţi pe care nu ai cum (şi poate nici nu vrei) să îi schimbi, aşa cum este mediul social în care ne naştem şi care, uneori, poate fi principala stigmată de care ne lovim întreaga viaţă.

Justine Levy încearcă să tragă linie, să facă nişte calcule şi speră să mai aibă puterea de a o lua de la început. De fapt, stau şi mă gândesc dacă nu cumva aceasta este principalul nostru scop în viaţă. Oare nu trebuie absolut întotdeauna să tragem linii după diferite experienţe, după unii oameni, după unele întâmplări? Plus că idealul ar fi ca aceste linii să fie perfect drepte şi perfect corecte faţă de noi şi faţă de ceilalţi. Iar aceasta este o artă pe care cu toţii suntem obligaţi să o practiăm, dar nu ştiu pe câţi dintre noi ne face fericiţi.

Fragment de carte Mame şi fiice.

[scribd id=28551653 key=key-20ag0dyg1yt332gq3z6t mode=list]