Mărirea și decăderea dinastiei Gucci – fragment exclusiv

Filmul Casa Gucci, al lui Ridley Scott, e pe buzele tuturor, datorită poveștii spectaculoase, dar și datorită prestațiilor incredibile ale actorilor: Lady Gaga, Al Pacino, Adam Driver, Jared Leto. Nu îl rata în toate cinematografele din țară, distribuit de Forum Film!

Dar scenariul are la bază documentarea jurnalistei Sara Gay Forden, care era reporter la Milano când a avut loc crima și a intervievat peste 100 de apropiați ai familiei, inclusiv pe Patricia însăși. Ea reușește să lege toate firele astea complicate și să integreze tot ce a aflat pe teren atunci într-un reportaj care se citește ca un thriller despre familie, crimă, pasiune, afaceri și nebunie.

Citește un fragment exclusiv din Casa Gucci, apărut la Nemira în colecția Yorick.

Așa cum prezisese Rodolfo, Maurizio se schimbase. Se baza pe sfaturile primite de la De Sole și Pilone și-l enervau încercările Patriziei de a-l îndruma. Atunci când era tânăr, Maurizio îi căutase sprijinul Patriziei, care-i dăduse curajul să-și înfrunte tatăl. Însă, pe măsură ce a câștigat putere, a început să o asociezedin ce în ce mai mult cu Rodolfo – îi spunea ce să facă, cum și când s-o facă, îi critica deciziile și sfătuitorii. Cu toate că deținea în sfârșit controlul asupra companiei, se simțea oprimat.

— Patrizia îl cicălea tot timpul, își amintea De Sole. Îl întorcea împotriva unchiului, a verilor săi și a oricui i se părea ei că nu-l tratează cum se cuvine. La evenimente, ea spunea lucruri precum: „Nu mi s-a oferit șampanie prima. Asta înseamnă lipsă de respect!“

— Devenise o adevărată pacoste, amintea Pilone. Era o femeie ambițioasă, care-și dorea un rol în cadrul companiei. I-am spus să stea departe, „nevestelor li se interzice accesul“, și m-a urât pentru asta.

Între timp, avertismentul lui Rodolfo vuia în mintea Patriziei. În cele din urmă, a trebuit să admită că socrul său avusese dreptate în legătură cu Maurizio. Soțul ei, obsedat de visul Gucci, nu se mai gândea la nimic altceva – nici măcar la propria familie. Îi respingea părerile și sfaturile, iar distanța dintre ei a început să crească.

— Își dorea ca Patrizia să-i spună „bravo“ tot timpul; în schimb, ea îi făcea observații tot timpul. Devenise o persoană neplăcută, spunea Roberta Cassol.

De Sole și Pilone îi luaseră locul Patriziei, devenind cei mai de încredere sfătuitori ai lui Maurizio, și asta o irita. Condusă de propria ambiție, se percepuse pe sine drept femeia puternică din spatele bărbatului slab, iar apoi, deodată, s-a trezit dată la o parte.

— Maurizio devenise instabil, arogant… o persoană neplăcută, își amintea Patrizia. Nu mai venea acasă să luăm prânzul împreună, iar la final de săptămână era plecat cu „geniile“ lui.

Luase în greutate și se îmbrăca prost… se înconjura de oameni lipsiți de importanță. Pilone a fost primul. Ușor, ușor, l-a schimbat pe Maurizio al meu. Mi-am dat seama de asta în clipa în care Maurizio a încetat să-mi mai povestească lucruri, iar tonul vocii lui a devenit neutru. Vorbeam mai puțin. Deveniserăm reci și impasibili unul cu celălalt, spunea ea. Maurizio a început s-o numească pe a sa folletto rosso – strega piri-piri, după o vrăjitoare dintr-un desen animat popular la vremea aceea.

Miercuri, pe 22 mai 1985, Maurizio a deschis șifonierul din penthouse-ul lor din Milano și și-a pregătit o mică valiză. I-a spus Patriziei că pleacă la Florența pentru câteva zile, și-a luat la revedere de la ea și le-a sărutat pe fete, Alessandra, de nouă ani, și Allegra, de patru. A doua zi, au vorbit la telefon; nu părea să se petreacă nimic ieșit din comun.

A doua zi după-amiază, un doctor, prieten apropiat și confident al lui Maurizio, a trecut s-o anunțe pe Patrizia că Maurizio nu se va întoarce acasă la sfârșitul săptămânii – asta dacă se va mai întoarce vreodată. Patrizia era în stare de șoc. Doctorul i-a zis câteva cuvinte de consolare și i-a oferit o sticluță de Valium, pe care o avea îndesată în micuța sa geantă neagră. Patrizia a refuzat pe loc sticluța de Valium și l-a zorit pe doctor să plece. Știa că ea și Maurizio se îndepărtaseră unul de celălalt, dar nu-și imaginase vreo clipă că el avea să-și părăsească familia. Câteva zile mai târziu, Susy, prietenă bună cu Patrizia, a invitat-o să ia prânzul împreună pentru a-i transmite alt mesaj din partea lui Maurizio.

— Patrizia, Maurizio nu se mai întoarce acasă, i-a spus Susy. Vrea să-i pregătești câteva valize cu lucrurile lui și va trimite un șofer să le ia. Decizia lui e definitivă.

— Spune-mi unde-l găsesc! a izbucnit Patrizia. Măcar să-mi zică în față.

În iulie, Maurizio a sunat și a stabilit să-și vadă fetele la fiecare sfârșit de săptămână. În septembrie, a venit acasă și i-a cerut Patriziei să-l însoțească la un meci de polo sponsorizat de Gucci și să-i înmâneze învingătorului cupa împreună. În timpul săptămânii a rămas acasă, așa că au avut în sfârșit ocazia să vorbească despre relația lor. A invitat-o să ia cina la Santa Lucia, aceeași trattoria intimă unde o curtase cândva.

— Am nevoie de libertatea mea! Libertate! Libertate! i-a explicat. Nu înțelegi? La început, l-am avut pe tata care-mi spunea ce să fac, acum te am pe tine. N-am avut parte de Casa Gucci libertate în viața mea! Nu m-am bucurat de tinerețea mea, iar acum vreau să fac doar ce-mi doresc.

Patrizia a rămas fără cuvinte în fața feliilor de pizza care se răceau. Maurizio i-a explicat că nu o părăsea din cauza unei alte femei, ci pentru că se simțea „castrat“ de atitudinea ei permanent critică și autoritară.

— Ce înseamnă libertatea asta pe care ți-o dorești? i-a răspuns în cele din urmă. Să mergi să faci rafting în Marele Canion? Să-ți cumperi un Ferrari roșu? Poți să faci oricum lucrurile astea dacă vrei să le faci. Familia e libertatea ta!

Patrizia nu înțelegea de ce Maurizio voia să aibă libertatea de a ajunge acasă la trei dimineața, din moment ce el era genul de om care adormea la ora unsprezece seara în fața televizorului. Suspecta că fusese sedus de importanța sa pe piața articolelor de lux și de respectul pe care îl afișau față de el noii lui aghiotanți de la birou.

— Inteligența mea îl deranja, avea să spună ea mai târziu. Voia să fie numărul unu și se gândea că a găsit oamenii potriviți care să-l facă să reușească.

— Fă ce trebuie să faci, i-a spus până la urmă Patrizia cu răceală. Dar nu uita că ai obligații față de mine și de copii.

Rece și impasibilă pe dinafară, Patrizia simțea în adâncul său că lumea se prăbușise. Au căzut de comun acord să nu le spună copiilor imediat, iar Maurizio a plecat. La început, și-a închiriat o locuință pe bulevardul împrejmuit de copaci, Foro Buonaparte, din Milano. Apoi a închiriat un mic apartament în Piazza Belgoioso, deși, călătorind atât de des, dormea rar acolo. Nu  s-a mai întors niciodată în Galleria Passarella să-și golească șifonierul – pur și simplu și-a comandat alte costume, alte cămăși și alți pantofi.

După ce Maurizio a părăsit domiciliul, Patrizia a căutat compania unei femei din Napoli, pe nume Pina Auriemma, care i-a devenit prietenă. Ea și Maurizio o întâlniseră pe Pina cu ani în urmă la un spa terapeutic din Ischia, o insulă de pe coasta orașului Napoli, cunoscută pentru izvoarele sale termale și băile de nămol. În Pina, care provenea dintr-o familie de industriași ce operau în industria alimentară, Patrizia a găsit o tovarășă distractivă și plină de viață. Au petrecut împreună câteva veri în Capri, unde Pina a ajutat-o pe Patrizia să-și găsească o casă. Atitudinea sarcastică tipic napolitană a Pinei, precum și talentul ei de a citi în cărțile de tarot o distrau pe Patrizia cu orele, alinându-i durerea cauzată de plecarea lui Maurizio.

— Când eram în Capri, venea să mă viziteze în fiecare zi, își amintea Patrizia. Vorbeam ore în șir și era haioasă, chiar mă făcea să râd.

Cele două femei s-au împrietenit repede, iar Pina o vizita adesea pe Patrizia la Milano sau mergea cu ea în excursii. Patrizia l-a convins pe Maurizio să îi dea voie Pinei să deschidă o franciză Gucci în Napoli, de care aceasta s-a ocupat ani la rând înainte de a fi preluată de un asociat al său. Pina a stat lângă patul Patriziei când s-a născut Allegra în 1981. După ce Maurizio a plecat de acasă, Patrizia a căutat consolare la Pina. Când Patrizia a devenit atât de îndurerată, încât ajunsese să ia în considerare varianta sinuciderii, Pina a fost cea care a convins-o să nu o facă.

— A fost lângă mine în perioada celei mai adânci depresii, spunea Patrizia mai târziu. Mi-a salvat viața.

Cu toate că Patrizia era încântată de cercul social competitiv pe care îl descoperise în Milano, rareori se simțea în largul ei și-și făcuse puțini prieteni în care să aibă cu adevărat încredere. Când își dorea să vorbească sincer, apela la Pina. Când nu erau împreună, sporovăiau cu orele la telefon.

— Aveam încredere, nu trebuia să-mi aleg cu grijă cuvintele în fața ei, îi spuneam totul, își amintea Patrizia. Știam că nu e o bârfitoare.

În primii ani după ce Maurizio s-a mutat de acasă, Patrizia și Maurizio au continuat să păstreze aparența căsniciei în societate și uneori mergeau la evenimente publice împreună. Patrizia avea grijă să arate cât mai bine când el venea să le viziteze pe fete, dar, după ce pleca, se încuia în dormitorul ei, se arunca în pat și plângea cu orele. Chiar dacă Maurizio transfera lunar suma de aproximativ 35 000 de dolari într-un cont bancar din Milano pentru Patrizia, aceasta a început să simtă că tot ceea ce reușise să obțină îi scăpa acum printre degete. S-a întors la jurnalele Cartier, legate în piele cafenie de vițel, pe care le cumpăra în fiecare an și care aveau fixată pe copertă o mică fotografie cu ea. A început să noteze fiecare contact pe care îl avea cu „Mau“ al ei, așa cum continua să-i spună, obicei care avea să se transforme într-o obsesie.

Destrămarea căsniciei era doar una dintre problemele cu care se confrunta Maurizio. Aldo și fiii săi n-au primit cu pasivitate lovitura orchestrată de el. În iunie 1985, aceștia au predat autorităților un dosar detaliat, ce conținea inclusiv numele unor martori-cheie, acuzându-l pe Maurizio că ar fi falsificat semnătura tatălui său pe certificatele de moștenitor, pentru a evita plata taxelor ce i-ar fi revenit în urma succesiunii. Strategia lui Aldo era să-i oprească lui Maurizio avântul în companie, demonstrând că nu a obținut în mod legitim 50% din acțiuni.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.