Sunt puţine bătălii în storia modernă a omenirii care pot concura pentru titlul nefericit de cea mai sângeroasă. Ba chiar un astfel de clasament este din start un demers nepotrivit, asta, desigur, dacă ierarhia acestor lupte nu ne-ar ajuta să înţelegem cât de departe poate merge demenţa umană. Alături de Verdun şi Stalingrad, prin urmare, bătălia de la Monte Cassino se califică lejer în primele zece cele mai îngrozitoare ale secolului XX. De fapt, dacă s-ar rosti un adevărat cap de acuzare la o presupusă Judecată de Apoi, probabil că bombardamentul asupra mânăstirii Monte Cassino ar fi unul din primele evenimente de acest gen care ar veni în minte.

De ce a fost acest episod atât de cumplit, reiese însă şi din paradoxul evident sesizat atât de bine de Sven Hassel: nu numai că aceasta a fost o nouă bătălie absurdă pentru un loc care nu prezenta vreo altă însemnătate decât cea strategică; dar faptul că lupta se ducea în şi în apropierea unui lăcaş de rugăciune şi meditaţie monahală, nu face decât să aşeze războiul în lumina sa cea mai întunecată şi, până la urmă, mai potrivită. Este curios însă, privind retrospectiv la istoria fabuloasă de aproape 1500 de ani a mânăstirii Monte Cassino (a fost vandalizată, printre alţii, şi de trupele lui Napoleon Bonaparte) cum, de fapt, oricât de îngrozitoare în amănunte tehnice au fost distrugerile provocate acesteia (mii de bombe, zeci de mii de obuze), mânăstirea a sfârşit de fiecare dată prin a renaşte.

Doamnelor şi domnilor, poate ne întâmplător aceasta este cartea cu care se încheie campania Nemira pornită împreună cu ziarul Libertatea de a reedita opera acestui mare autor. Şi poate nu întâmplător acesta este mesajul la care vă invităm să reflectăm de mâine, 19 iunie, odată cu apariţia la chioşcurile de presă a cărţii Monte Cassino, ultima a seriei în această nouă prezentare. Şi, în acelaşi timp, una din cele mai faimoase scrise de Sven Hassel. Lectură plăcută!