Vă amintiţi cum s-a îndrăgostit Micul prinţ de o floare? Floarea lui? Dar de Edward Mâini-de-foarfece şi lumea lui duios de tăioasă? De personajele stranii din Alice în ţara minunilor? Ei bine, dacă vă plac astfel de basme pentru copii de toate vârstele, Mecanica inimii de Mathias Malzieu e una din cărţilea acelea magice prin care poţi aluneca în vis cu ochii larg deschişi şi cu zâmbetul pe buze.

Jack se naşte în cea mai friguroasă zi de când lumea şi pământul, într-o colibă veche de pe cel mai înalt deal din Edinburgh, pe 16 aprilie 1874. O dată deloc întâmplătoare, pentru că, exact peste un secol, avea să se nască la Montpellier Mathias Malzieu, leaderul grupului Dionysos, compozitor, cântăreţ şi scriitor.

Doctoriţa Madeleine îi înlocuieşte lui Jack inima îngheţată cu un ceasornic. Copilul va trăi, dar cu condiţia să evite mânia şi, mai ales, dragostea. Da, e uşor de ghicit, Jack se va îndrăgosti totuşi de o micuţă dansatoare andaluză. Viaţa lui devine o aventură în căutarea iubirii, ca un Don Quijote în variantă Tim Burton 🙂

Povestea spusă astfel, în câteva rânduri, nu are nimic spectaculos. E ca trama unuia din acele filme vechi, fără pretenţia de a fi un film de artă sau măcar cu efecte speciale, dar la care ne place să ne uităm, pentru că e… frumos şi din alte timpuri.

Romanul lui Malzieu (care nu mai e debutant în ale scrisului după volumele 38 mini westerns avec des fantômes şi Maintenant qu’il fait tout le temps nuit sur toi) e în fapt o alegorie despre ce înseamnă să fii diferit şi ce e iubirea. Jack e un Oblio în lumea celorlalţi cu inima lui mecanică, ticăind mereu, care trebuie întoarsă cu cheia şi verificată de un ceasornicar. Iar amorul nu-i deloc vreun clişeu hollyoodian, doar cu fluturaşi şi săruturi pătimaşe, ci un sentiment care se naşte, se nutreşte din tot felul de încercări, ca apoi să trăiască chiar în despărţire ca o tainică melodie. Un tic-tac pe care îl purtăm cu noi indiferent de căile vieţii şi de oamenii alături de care alegem să trăim.

E o poveste fantastică în care umorul se rostogoleşte în pasaje de o poezie vecină cu muzica, depănarea basmului e întreţesută cu descrieri de-a dreptul ştiinţifice, personaje cunoscute (Jack Spintecătorul hălăduind în tren, Georges Méliès, ca un Sancho Panza) rătăcesc alături de Jack, de-a lungul călătoriei spre Granada, până la circul Extraordinarium, unde o găseşte pe micuţa lui iubită cu ochi verzi. Stilul autorului, jucăuş sub limbajul specific basmului, a fost dibuit cu fler de traducătoarea Mihaela Toma, lucru de care vă veţi convinge la lectură.

Pe măsură ce citeşti, vezi cum se deschide uşor capacul unei cutii muzicale cu două personaje care se învârtesc delicat în ritmul melodiei Oh When the Saints. Povestea lui Jack şi a domnişoarei Acacia chiar a fost pusă pe muzică de grupul Dionysos (acum când scriu ascult Mademoiselle Clé 😀 ) şi a avut mare succes în Franţa, reunind mai multe voci cunoscute, printre care Olivia Ruiz (La Femme chocolat, şi ea o micuţă cântăreaţă andaluză, acum iubita lui Mathias Malzieu).

Şi, surpriză, din 2008, Mathias Malzieu lucrează „cot la cot” cu Luc Besson la adaptarea romanului pentru un film de animaţie. Ce să zic, nu are cum să iasă rău. De abia aştept să-l văd, deşi un Tim Burton ar fi fost parfait (sau măcar un Michel Goudry, pour les connaisseurs).

Poate că morala poveştii lui Malzieu e că şi iubirea se învaţă, dar la examen pici de fiecare dată 🙂 Însă atunci când suntem în mirajul ei, suntem ca o Cenuşăreasă care ar fi rămas la bal toată viaţa:

„Sunt convins că dacă ar fi avut un ceasornic în locul inimii, Cenuşăreasa l-ar fi oprit la ora douăsprezece fără un minut şi ar fi rămas la bal toată viaţa.”

Un scurt trailer al cărţii

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=iEtSfPt-mNg[/youtube]

Şi un videoclip fermecător

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=lAV5PKAC-mI[/youtube]