Update:
Felicitări Weird Vision! Aștept pe adresa de email andreea.cristache@nemira.ro numele cărții pe care ți-o dorești și link-ul respectiv. Să îmi comunici te rog și numele tău complet și adresa de livrare.
Later Edit: Concursul s-a încheiat. În curând vom face extragerea și vom anunța fericitul câștigător al unei cărți la alegere!
Răsfoind internetul, ca de obicei, am dat peste o competiție foarte simpatică cu semne de carte personalizate. Au fost câteva sute de înscrieri, din peste 10 țări. Uitându-mă peste ele, peste cele 20 desemnate câștigătoare, îmi dau seama că mi-ar fi greu să îmi aleg un singur semn de carte, dacă aș fi nevoită să fac acest lucru.
Și nu cred că sunt singura care are pornirea nevinovată de a lua acasă orice fel de obiect subțire, cartonat sau nu, cu magneți, materiale textile aplicate sau cât mai trăznite, care să-mi însoțească pentru o perioadă paginile ce-mi țin companie. Da, colecționez semne de carte și sunt tot timpul cu ochii după unele noi. Când eram mică obișnuiam chiar să mi le realizez singură, decupând și desenând pe hârtii colorate.
Voi ce folosiți pe post de semn de carte? Cât de diversă este colecția voastră?
Povestiți-ne aici și voi oferi prin tragere la sorți o carte la alegere.
Deadline participare: 16 iunie 2011, ora 12:00
Sincer, am o poza cu mine si iubitul meu pe care o folosesc ca si semn de carte 🙂
Si cand termin de citit, mut semnul la urmatoarea carte. Cand se uzeaza semnul, merg la fotograf si fac unul nou 😀
Va spun si eu ce semne de carte folosesc:
-o bucata de curea inscriptionata “more&more”
-snur confectionat din ate colorate sau din aceleasi culori
Buna,
semnul de carte pe care il folosesc e un bilet pe care mi l-am luat demult la un meci de fotbal dar la care nu am mai ajuns.
De ce il folosesc? nu stiu exact exact… Dar deocamdata nu il schimb fiindca nici nu am altul si fiindca nu vreau sa uit de ce am ratat meciul
Am citit carti inca de micut copil, incepand cu povesti in timpul copilariei, carti pentru adolescenti, carti pentru pregatire profesionala si acum sunt fascinat de cartile SF. Tin minte ca la scoala puneam intre coperta si prima pagina a cartii ambalaj de guma, fiindca incepeam sa mestec o gumita inca de la prima pagina.
Mai nou folosesc semne de carte din cele mai variate, de la factura de telefon, pana la cuponul de pensie.
Copii mei folosesc hartii scrise de ei si desenate, foarte amuzante.
Am un teanc de semne de carte adunate de pe la targurile de carte si acestea migreaza de la un volum la altul in functie de ce citesc. Preferatele mele sunt insa cartile de vizita ale unor prieteni, carton cu filigran si scris auriu, pe care le vanez la fiecare Craciun si Paste, cand facem schimb de atentii. 🙂
semnele de carte le schimb foarte rar. folosesc de obicei semnul de carte de la acea carte care mi-a placut cel mai mult si il schimb doar atunci cand dau de o carte mai buna. de obicei pe spatele semnului de carte notez din cartea preferata cateva citate care mi-au atras atentia. obisnuiam altadata sa folosesc pe post de semn de carte foi de hartie, iconite, carti de joc, biletul de intrare de la biblioteca.
întrebarea ar fi, mai corect, ce nu folosesc ca semn de carte:D De-a lungul timpului au fost, de la simple semne de carte, normale, la bonuri, etichete și bancnote. Semnele de carte nu țineau niciodată mai mult de două săptămâni, pentru că de câte ori citeam rodeam semnul. O idee foarte bună este ideea colegei mele care are ca semn două bucățele de vreo 3 centimetri destul de rezistente, pe care pune degetele ca să nu se murdărească cartea.
Folosesc des semne de carte fiindca la serviciu am momente in care nu vine nici un turist sa intrebe de vre-un bilet, asa ca pot citi in voie, dar alte ori, cand sa citesc trebuie sa primesc oamenii si se poate intampla chiar de multe ori sa citesc o jumate de pagina, sa servesc, sa mai citesc o pagina, iar sa servesc si tot asa. Am multe semne de carte, dar unul care il folosesc mai des este o bancnota de 10 euro.