Să ne amintim de Andrea Calogero Camilleri

Dar cine îl poate uita cu adevărat pe marele autor italian de romane polițiste, omul care ni l-a oferit pe Inspectorul Montalbano și aventurile sale în lupta sa neobosită cu seniorii crimei?

Autor al unui impresionant număr de volume care îl pun în lumină pe Montalbano, Camilleri își datorează succesul pe care îl cunoaște în prezent și datorită serialului de mare succes care îl înfățișează pe acest polițist neobișnuit în situații complexe, nevoit să rezolve lucrurile într-o manieră personală, reușind să facă față unei lumi corupte și violente fără a renunța la principiile și valorile sale.

Camilleri și Montalbano au devenit de-a lungul timpului aproape una și aceeași persoană, fanii de pretutindeni recunoscând autorul după personajul căruia i-a dat viață, așa cum s-a întâmplat cu Arthur Conan Doyle și Sherlock Holmes, cu Agatha Christie și Poirot sau cu Raymond Chandler și Philip Marlowe.

Gândindu-ne la acesta din urmă, putem să ne gândim la Montalbano ca la un Marlowe al timpurilor moderne, un sicilian care nu aplică justiția în cartierele rău famate ale Los Angeles-ului, ci se opune cu tărie comploturilor și grupurilor infracționale prezente în orașul Vigata. Asemănările dintre Montalbano și Marlowe țin mai mult de tăria de caracter, umorul cu valențe cinice și subtil-critice la adresa societății în care trăiesc, spiritul liber și nesupus unei autorități rigide, precum și onestitatea profundă, sinceritatea și umanismul care îi caracterizează în egală măsură.

Cu ce este Montalbano poate și mai special decât alter-ego-ul său american? Camilleri a reușit aproape imposibilul, acela de a crea un personaj subtil și versatil, complex și deschis la a înțelege și a pune împreună două mentalități diferite, cea italiană și cea siciliană, de a crea o punte între două lumi aproape diferite. ”Vocea” lui Camilleri se face auzită ca prin vis prin Montalbano, discutând, analizând și problematizând aspecte sociale, politice și culturale ale societății mixte italiano-siciliene, cu toate particularitățile ei.

Camilleri însă nu s-a limitat la a crea un personaj prin care să își manifeste propriile păreri relativ la situația socio-politică al cărei martor era. Montalbano, ca și Sherlock, ca si Poirot și ca și Marlowe, are o personalitate proprie, tabieturi, preferințe, o serie de replici ce au devenit celebre și câteva cazuri memorabile, care l-au propulsat în galeria celor mai iubiți și respectați investigatori ai literaturii de suspans.Cu o înclinație specială pentru gastronomie, considerat de șefii lui un rebel, Montalbano își arată adevăratele talente și valențe în volume ca Hotul de merinde, Sunetul viorii, Forma Apei, Cainele de Teracota și Excursie la Tindari.

Să ne amintim de Andrea Calogero Camileri înseamnă să ne bucurăm de romanul polițist în toată complexitatea sa, să ne lăsăm prinși în aventuri pline de suspans, să ne punem mintea la contribuție pentru a rezolva cazul, să tresărim la fiecare pas și să râdem copios la replicile lui Montalbano.

 

2 Commentarii

  1. andrei 28/01/2013 Reply
  2. IB 28/01/2013 Reply

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *