Meditație asupra timpului și mecanismelor memoriei, cartea lui Barnes se prezintă ca o investigație calmă și totuși tenace, care reușește să concentreze o serie de întrebări pe care ni le punem, mirați de căile întortocheate prin care ajungem la epifanii ale adevărului.

Sinopsis: Ajuns la maturitate, după un divorț fără probleme, Tony Webster se uită în urmă și devine circumspect în legătură cu propriile amintiri. Rememorarea sa se desfășoară ca o căutare a unui detectiv mirat de materialul pe care-l are la îndemână: cețos, surprnzător, frustrant, uneori fabulatoriu, alteori ireal de molcom.

Proust a fost fascinat de puterea recuperatorie a memoriei. În literatura română, moderniștul Camil Petrescu ne-a dat de reflectat cu privire la subiectivism și la adevărul privit dintr-o singură perspectivă prin intermediul neliniștitului Ștefan Gheorghidiu. Cât din ce suntem siguri că știm este de fapt o certitudine? Care sunt jocurile nebănuite ale memoriei? Acestea sunt chestiuni pe care le are în vedere și autorul britanic Julian Barnes, premiat în 2011 cu prestigiosul Man Booker Prize pentru micro-romanul său “Sentimentul unui sfârșit”.

Meditație asupra timpului și mecanismelor memoriei, cartea lui Barnes se prezintă ca o investigație calmă și totuși tenace, care reușește să concentreze în 178 de pagini o serie de întrebări pe care ni le punem adesea, mirați de căile întortocheate prin care ajungem la epifanii/revelații/intuiții ale adevărului. De ce ne relatează Tony Webster din amintirile sale? Eu cred că valoarea operei lui Barnes nu este dată atât de elementul factual, de povestea personajelor în sine, ci de cum aceasta evidențiază relativitatea lumii înconjurătoare și limitele puterii noastre de cunoaștere.

Am vrut să scriu o carte despre timp și memorie, despre ce face timpul memoriei, cum o schimbă, și ce face memoria cu timpul. Este de asemenea o carte despre cum descoperi la un moment dat în viață că unele lucruri esențiale în care ai crezut erau eronate. Asta e ceva la care am început să mă gândesc acvum câțiva ani, și e probabil una din preocupările care apar odată cu vârsta. Ai propriile amintiri, ai povestea pe care ți-o spui în principal ție despre cum ți-a fost viața. Și adesea aceste certitudini cad. Ceva se întâmplă, cineva spune ceva de-acum 20 sau 30 de ani, și realizezi că ceea ce credeai era greșit. Astfel declara Barnes într-un interviu pentru site-ul pbs.org.

În prima parte a romanului, Tony Webster își aduce aminte de gașca sa de “meritocraţi şi anarhici” din adolescență. Dinamica grupului se schimbă prin sosirea lui Adrian, care devine înțeleptul grupului. Tânărul care îl citise pe Camus, și care știe să dea replica inteligentă la momentul potrivit, își surprinde însă prietenii printr-un gest neașteptat. Relația dintre el și Tony se strică din momentul în care Adrian îi cere permisiunea să iasă cu fosta sa prietenă, Veronica.

Autor: Cristina Stan

Citeşte continuarea pe hyperliteratura.ro