Mari Akasaka este noua voce a romanului psihologic japonez. În cărţile sale descrie o lume absentă din ghidurile de călătorie. Nu găseşti pagode şi nici gheişe. Găseşti aglomerări umane surde, însingurări mute, unde gheişa îşi alege o meserie occidentală, se închide într-un apartament, îşi ia doza de alcool de la supermarket şi devine o frumuseţe risipită în adicţii emoţionale.

Trăirile stridente ale personajelor şi turnura şocantă a deciziilor sunt greu de înţeles pentru cititorul nepregătit să vadă erotismul, sensibilitatea şi autodistrugerea amestecate, aşa cum se apar în literatura japoneză contemporană. Autoarea prezintă angoasele şi obsesiile unor protagoniste aflate în căutarea experienţelor extreme pentru a se elibera de fantomele unor amintiri năucitoare.

Protagonistele din romanele lui Mari Akasaka se refugiază în uitarea alienantă, unde mai păstrează doar senzualismul prezentului, ce le oferă voluptăţi trecătoare, dar intense. Mari Akasaka scrie despre feminitate, dar o feminitate (aparent) lipsită de pudoare. O feminitate ce-şi expune traumele cu nonşalanţă. O feminitate exibiţionistă şi lucidă, până la masochism. Eroinele sunt bântuite de cicatricile propriilor excese şi neputinţe, dar mai au puterea de a se salva, în ultimul moment, agăţându-se de senzaţii ivite pe neaşteptate, după furtuna unei crize interioare.

Publicul român o poate cunoaşte pe Mari Akasaka prin romanele Vibrator şi Vanilie. Cititorii vor fi uimiţi de francheţea şi de profunzimea psihologică a stilului. Citindu-i cărţile, ai impresia că-ntâlneşti aceeaşi eroină, trecând de la un roman la celălalt. Dramele identice atrag salvatori masculini ce ies din tiparele unor iubiri clasice, idealizate. Ai impresia că mai toate personajele feminine caută o prăpastie în care să-şi arunce sinele insuportabil, cu riscul automutilării. Nu vor rezolvări, ci doar să-şi condimenteze tristeţea prin voluptăţi bizare.

Singurătatea, tulburările alimentare, sufocarea şi căutarea unei evadări în senzaţiile corporale oferite de un erotism trecător sunt faţa ascunsă a relaţiilor moderne, ascunsă în spatele tabuurilor şi a unei exprimări cu perdea. Dar Mari Akasaka nu se teme de şocul cititorilor şi nici de etichetările pripite. Stilul dezinvolt şi autenticitatea unor detalii tulburătoare ale vieţii emoţionale i-au ajutat pe cititorii (grăbiţi) să-i considere sinceritatea litarară drept un stil deocheat. Prin observaţia psihologică densă, scriitoarea a reuşit să evite vulgaritatea, chiar şi în cazul amănuntelor prea îndrăzneţe.

Dacă laşi de-o parte inhibiţia în fata unei scriitoare mai puţin cunoscute, vei descoperi o artistă originală şi bine ancorată în umanitatea secolului ei. Întrebarea de la finalul fiecărei lecturi: Când va apărea o nouă carte scrisă de Mari Akasaka?