Un japonez la Paris

Eu, motanulÎn materie de preferinţe lilterare, francezul şi românul sunt fraţi de bibliotecă. Scriitorii japonezi câştigă noi cititori în fiecare an, iar francezii au decis c-ar fi vremea să le dedice o ediţie a Salonului de Carte. Anul acesta, publicaţiile din lumea artei au suplimente pe care le-au dedicat autorilor niponi.

Salonul de Carte de la Paris celebrează, în fiecare an, contribuţia unei ţări la eliberarea imaginarului colectiv, fără a ţine cont de graniţele culturale. Ediţia aceasta le-a fost dedicată scriitorilor japonezi, iar dependenţii de lectură nu au avut motive să se teamă de sevraj. Se găseau plăceri pentru toate gusturile, de la clasici la contemporani. Nici un autor nu a rămas nerăsfoit. Acelaşi apetit îl găsim şi la cititorii din România.

La început a fost atracţia exoticului, apoi mintea s-a obişnuit să privească printre rânduri, descoperind interesul scriitorilor japonezi pentru detaliile psihologice. Tanizaki şi Natsume Soseki îi pot stânjeni pe Balzac, Zola sau Proust în cazul în care aceştia ar îndrăzni să-i desconsidere. Un clasic japonez nu va fi niciodată un intrus odată ajuns în biblioteca unui european. E clar, artiştii niponi au ştiut cum să te prindă în mreje, au învăţat arta seducţiei livreşti şi par a fi mână-n mână cu producătorii de mobilă, obligându-te să adaugi noi rafturi la vechea bibliotecă.

Săptămâna aceasta se va încheia şi actuala ediţie a Salonului de la Paris. Între timp, revistele se întrec în realizarea unor mini-sondaje privind popularitatea clasicilor japonezi. Pasionaţii ştiu, însă, cât de greu este să alegi între povestirile scrise de Tanizaki şi motanul satiric din cartea lui Natsume Soseki.

Sursa

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *