Dragi prieteni ai editurii Nemira, echipa noastră are bucuria de a vă anunţa  anunță o nouă premieră editorială: antologia 111 cele mai frumoase poezii ale generației 80, coordonată de criticul Cosmin Ciotloș, colecţie în care cititorii au mai avut parte până în acest moment de antologii semnate Nichita Stănescu, Emil Brumaru, Petru Creția, Cezar Ivănescu, Ștefan Augustin Doinaș, Nicu Alifantis și George Bacovia.

În ce priveşte volumul dedicate generaţiei 80, acesta cuprinde texte semnate de Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Traian T. Coșovei, Denisa Comănescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Mariana Marin și mulți alții, cu Mircea Ivănescu ca guest star. Prefața și cronologia sunt semnate de același Cosmin Ciotloș, asiduu recenzent al poeților optzeciști, căruia îi dăm cuvântul în cele ce urmează:

„Sunt reunite aici multe poeme de dragoste (atingând toate tonurile și subtonurile sentimentale), multe poeme a căror nonșalanţă interzice salturile metafizice, multe poeme care n-au altă ambiţie decât pe aceea de a se reprezenta pe sine la un nivel de excelenţă. Frecvent, sub pelicula emailată a lor se poate detecta un grund cultural (încercaţi cu Liviu Antonesei și veţi prinde gustul acestor investigaţii) sau câte-o apocalipsă personală (ori colectivă) camuflată sub culori ţipătoare, de carnaval. Iar dacă destule dintre secvenţele de aici sunt dedicatorii, e semn că ele vorbesc, mai mult ca oricând în literatura română, despre o solidaritate nobilă care-ar putea constitui, ea singură, substanţa unei poezii prea adeseori și prea pe nedrept suspectată de a nu avea densitate.”

Iar dacă frumoasele cuvinte ale antologatorului acestui volum sperăm să vă fi stârnit cel puţin curiozitatea, vă lăsăm acum în compania unuia dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai generaţiei ’80 – nimeni altul decât Mircea Cărtărescu – ale cărui versuri sperăm de altfel să vă convingă definitiv pentru a cumpăra acest volum:

Corina (recent măritată Achimescu)

cine, ultrafardată

sucește din fiinţa ei toată

pe șoseaua Ștefan cel Mare

răsfrântă de vitrinele orbitoare

înnebunind metalochimica și spitalul?

e Corina cu papagalul.

pe Moșilor, când o stea de șerif

se-agaţă pe boltă, hatișerif

dat vieţilor noastre,

cine poartă ciorapi de plasă cu ochiuri albastre

și taior pe care fâlfâie plușul?

e Corina cu bătăușul.

și cine, ah, cine

dă mereu, orice-aș face, ochii cu mine,

pe Predoleanu, pe Batiștei, la Rosetti,

numai sâni, numai bluze, numai jeanși, numai laméuri, numai

confetti

numai candoare, numai rânjet, numai timiditate, doar viciu?

e Corina cu păcăliciul.

deci, te-ai măritat, mă rog, felicitările mele.

băiatul pare simpatic.

sunteţi repartizaţi amândoi în București.

norocul ăsta nu-l are oricine în ziua de azi.

și-apoi pa, pa, salut, salut, să mai ţinem legătura, desigur…

și-n troleibuz, gândindu-mă că totuși

ea a fost prima fată pe care-am ţinut-o în braţe și-am

sărutat-o

adică prin clasa a opta, ţin minte.

Beatlesii tocmai scoseseră „Lady Madonna“

și-n caricaturi apăreau primii tineri cu plete și tangaleji plini

de ţinte…

Corina,

de-acum pentru mine-ntre Colentina,

Bucur Obor și Circul de stat

e un triunghi al Bermudelor apostat.

cine, ultra-nţolită,

îl bântuie cu șuviţele ei de pirită

zornăindu-și lănţișorul și zaua?

e Corina cu mangafaua