Mai sunt 6 zile până la finalul sezonului IV Game of Thrones, iar cu această ocazie editura Nemira te provoacă să îţi imaginezi chiar tu lucrul de care ne temem cu toţii: ultima scenă. Da, exact, te invităm cu alte cuvinte să devii pentru câteva minute, sau poate o oră, chiar George Martin, în faţa colii albe de hârtie a calculatorului tău.
O să ţină Jon Snow piept sălbaticilor la Nord? Şi dacă da, cum rămâne cu armata de Umblători albi care veghează din umbrele îngheţate? La Sud, rămasă tot mai singură, dar cu trei dragoni şi o armată de 8000 de eunuci, are Daenerys forţa necesară să fie un conducător adevărat peste sclavii eliberaţi care acum o privesc ca pe o zeiţă salvatoare?
Răspunde la una dintre aceste întrebări, sau la oricare alta dintre multele deschise de povestea din Urzeala Tronurilor şi scrie o scenă reprezentativă/şocantă cu care crezi că ar trebui să se încheie acest ultim sezon nebunesc. Cele mai memorabile trei scene imaginate vor primi următoarele premii:
Premiul 1 – pachet Cântec de gheaţă şi foc (paperback) + boardgame Urzeala tronurilor (da, exact, aţi citit bine, boardgame-ul Urzeala tronurilor, courtesy of cutia.ro, cărora le mulţumim foarte mult!)
Premiul 2 – tricou Game of Thrones + cană Game of Thrones + breloc Game of Thrones
Premiul 3 – tricou Game of Thrones + set magneţi frigider Game of Thrones
Concursul se încheie luni, 16 iunie, chiar înaintea difuzării ultimului episod Game of Thrones (22.00). Nu există limită de text, dar vom aprecia concizia. Vom aprecia de asemenea imaginaţia şi stilul. Textele vor fi postate în special sub formă de comentarii la acest articol, dar vor fi luate în considerare şi cele la postările pe acest subiect de pe contul nostru de facebook.
Mult succes tuturor!
Nu uitaţi că simultan este în vigoare o super-promoţie hardcover Urzeala tronurilor pe nemira.ro!
Jon Snow
Jon pleaca sa incerce sa-l convinga pe Mance Ryder din fruntea salbaticilor, sa nu se mai lupte intre ei, ci sa isi uneasca fortele pentru a-i infrunta pe white walkers.Dar Mance e dornic de razbunare dupa tradarea lui Jon Snow si abia asteapta sa-l execute. Totusi Jon isi asteapta nepasator soarta deoarece nu mai are nimic de pierdut: tatal sau Ned Stark e mort, Rob e mort, la fel si restul familiei sale si acum si Ygritte a murit. Singura lui miza e sa salveze restul oamenilor prin oprirea plimbaretilor albi.Propria-i viata nu mai are nicio importanta acum si daca tot e sa moara sa incerce sa ajute regatul oamenilor cu orice pret.
In ultima clipa cand toti salbaticii aclamau deja executia lui Jon, acesta este salvat de fratele sau Bran, care reuseste sa intre in trupul lui Mance si il convinge pe acesta sa amane executia spre nemultumirea salbaticilor si chiar mai mult semneaza un tratat de alianta impotriva umblatorilor albi, multi dintre oamenii lui Mance alegand sa-l paraseasca dupa acest episod.
Daenerys
Dragonii cresteau si deveneau din ce in ce mai greu de controlat, plangerile privind atacurile lor deveneau din ce in ce mai dese, iar Daenerys insasi avea probleme in a-i controla. Se gandise la un moment dat sa-i inchida in temnita de sub palatul din Mereen, dar ce mama si-ar inchide copiii pentru ca au facut cateva greseli.
Astfel ea se gandeste sa-i foloseasca pentru a-si extinde regatul. Chiar daca Westeros e prea departe pentru a putea fi cucerit acum, Daenerys se hotareste sa-si mareasca regatul prin cucerirea unui alt oras dintre orasele libere, unul la care nu s-ar fi gandit nimeni si in acelasi timp care le depasea in bogatie pe toate celelalte: Bravoos. Nu numai orasul era un punct strategic foarte important. Banca de fier din Bravoos era cunoscuta si renumita in toata lumea , bogatia ei era fara margini,iar astfel cucerirea Bravoosului devenea clar calea spre a controla toate orasele libere si in acelasi timp pentru a o apropia de intoarcerea pe tronul de fier.
Astfel Daenerys il lasa pe Ser Baristan sa conduca in absenta ei in Meereen si pleaca spre Bravoos pe spatele dragonului ei favorit Drogo si cu 5.000 de nepatati.
Tyrion
Fusese atat de aproape… nu-i venea sa creada ca Oberyn era mort si ca Muntele castigase, doar strigase la el sa-l omoare cand avusese ocazia, dar bineinteles ca mandrul print din Dorne nu il ascultase si isi pierduse viata, dar si mai important ii pierduse si viata lui prin infrangerea suferita. Simtea ca ii sosise ceasul si in ultimele clipe ii treceau zeci de scenarii prin minte despre cum ar fi putut sa evite situatia in care era acum: putea sa fi parasit orasul dupa ce tatal sau se instalase in functia de mana a regelui, dar n-o facuse, putea sa-l fi omorat pe Joffrey in batalia de la Apa Neagra, insa in schimb isi riscase viata pentru a apara orasul, sau putea sa stea departe de toate astea la Casterly Rock, fiind beat mai tot timpul si distrandu-se cu toate curvele din oras.
Niste pasi pe coridor il trezira din aceste ganduri si ii facura toate simturile sa i se incordeze.Usa se deschise cu un scartait usor si o siluata imbracata in negru din cap pana in picioare isi facu aparitia.La inceput nu-si dadu seama cine era dar apoi ura din privire il facu sa o recunoasca instataneu: Cersei.
-Ai venit sa-mi urezi un sejur placut in iad personal? o intreba Tyrion intrigat.
-Nu! Am venit sa te trimit chiar eu acolo, spuse ea scotand un cutit din mantia si apropriindu-se de el.
Chiar daca pana atunci se obisnuise cu ideea ca o sa moara, acum faptul ca insasi Cersei o sa-l omoare il socara apoi il facura sa simte o furie oarba pentru sora lui.
Cu o viteza neasteptata tasni din coltul in care era ghemuit si evita cutitul care-i tintea pieptul aplecandu-se si lovind-o pe Cersei cu capul in stomac. Amandoi se prabusesc pe podeaua rece si murdara. Cu o mana incerca sa o sugrume ,in timp ce cu cealalta se lupta cu sora lui mult iubita pentru cutit.Cu fiecare clipa ce trecea Cersei se inmuia si energia ii parasea corpul. In cele din urma lesina de la lipsa aerului, iar Tyrion se ridica si o izbeste cu manerul pumnalului in moalele capului.Nu avea idee de ce o lasase in viata, dar deja alerga pe culoarul temnitei spre libertate si asta era tot ce mai conta…
Soarele stralucea orbitor pe fata Briennei .Podrick statea langa ea si jupuia un iepure .
– Vad ca inveti repede ,ii zise aceasta privindu-l .
– Ca scutier al domnitei trebuie sa ma adaptez .
Dupa ce termina de jupuit ,merse in padure sa culeaga niste lemne pentru a praji carnea .Trebuiau sa manance bine de dimineata deorece era un drum lung de facut .
– Cred ca trebuie sa vedeti asta ,striga el .
Ea curioasa se ridica si merse catre Podrik .Erau o atmosfera infioratoare ,erau o gramada de funii cu oameni spanzurati .Ea privea si nu se putea intreba decat cine facuse asa ceva .Uitandu-se mai atenta la niste lesuri din apropiere observa ca oameni purtau semnul turnurilor gemene .
– Oare cine a facut toate astea ? ,zise Pod .
– Cred ca pot sa rspund eu la asta ,se auzi o voce .
– Cine esti ? Arata-te ! ,tresari Brienne ricand-o pe Devotata (sabia ei ).
– Sunt Thoros din Myr ,urmeaza ,spuse barbatul iesind din tufe .Urmeazama ,trebuie sa intalnesti pe cineva .
Mergand prin padure ,Brienne il intreba pe Thoros :
– Ce inseamna toate astea ?Ce fiinta ar comite atatea decese ?
– O ,domnita razboiul a dus de sute de ori mai multe decese dar ceea ce vezi tu este dreptate .
Dupa putin timp ,ajunsera la o pestera :
– Am ajuns ,spuse Thoros .
Erau multi in jurul lor dar Brienne isi tinea cumpatul cu toate ca Pod era ingrozit prindu-i .Toti strigau ,huleau si o faceau in toate felurile .
– Liniste ,striga Thoros .Vide doamana noastra !
O femeie imbracata in cenusiu ,cu ochii negrii ,parul alb si cu o privire de gheata iesi din pestera .Brienne o analiza cu atentie si putin speriata zise :
– Lady Catelyn ?
Femeia scoase niste sunete greu de descifrat iar Thoros raspunse in locul ei :
– Doamna doreste sa spuna ca lady Catelyn a murit ,acum e doar lady Inima de piata, deasemenea Rose Bolton i-a taiat gatul atat de adanc incat nu poate vorbi .
– Dar ce sa intamplat cu lady Catelyn ?
Aceasta scoase din nou zgomotul ingrozitor din gat apoi Thoros continua :
– Dupa ce am gasit trupul in rau ,l-am luat iar Beric a hotarat ca in numele casei Stark sa dea viata primita de la Stapanul Luminii doamnei Catelyn iar acesta a murit si atunci s-a nascut doamna Inima de piata .
Deodata un zgomot infiorator fusese scos de doamana Inima de Piata si atunci Thoros cu o privire serioasa spuse :
– Destule explicatii spune ea ,acum vrea sa stie adevarul ,de ce ai incalcat juramantul ?
– Nu am incalcat ,Jaime nu e asa cum credeti ,el mi-a dat aceasta armura ,aceasta sabie pentru a le gasi pe fetele dumneavoastra ,pentru a le …
Zgomotul infiorator se auzi din nou :
– Pentru a le ucide ? Vorbele sunt vant ,traducea Thoros. Adumi-l pe regicid viu sau mort si vom vedea daca nu te intorci ,te vom gasi si atunci vei fi unul din lesurile pe care le-ai vazut inainte !
Dupa ore bune de lupte cu salbaticii din nord, Jon Snow se duce langa bunul sau prieten care se ingrijea de Gilly, Sam.
-Jon, crezi ca vom supravietui?
-Sam, am trait aici atata timp. Tu chiar vrei sa imi spui ca nu te mai increzi in fratii tai?
-Nu, eu doar…
-Ceea ce nordicii nu stiu este ca eu sunt un Stark. Stii pentru ce sunt cunoscuti cei din familia Stark, Sam?
-Pentru curajul lor?
-Nu… Curajul nostru reprezinta doar o mica parte din ceea ce suntem noi cu adevarat.
Dupa aceste spuse, Jon se uita in ochii lui Sam iar apoi la armata salbaticilor ce ataca zidul. Ii zambi, iar intr-un scurt moment, ochii lui Jon devin albi in timp ce acesta adopta pentru prima data forma sa de Warg, ce ii permite sa controleze si sa vada prin ochii altora.
Sam se sperie si o apuca pe Gilly instinctiv pentru a o proteja. Acesta ridica cu spaima in suflet capul pentru a se uita la armata de salbatici atunci cand vede o lumina puternica undeva in dreapta ochilor sai.Atunci il vede pe amicul sau in noua sa forma, fiind una de necrezut.
Jon se indrepta cu mult curaj in inima catre salbatici, dar nu era singur. Era urmat de tatal sau, Ned Stark si de o armata. O armata de Umblatori Albi gata de lupta.
-O doamne, Gilly… In ce lume traim?
Daenerys se hotaraste ca s-a saturat sa conduca un oras asa ca se urca pe Drogon pe care il zboara pana in King’s Landing unde cureste capitala omorandu-i pe toti Lannisteri sau asa crede. Dupa cucerirea orasului afla ca Tyrion este inchis in temnite pentru omorarea regelui Joffrey, asa ca ii ofera un pardon regal si il face mana reginei dupa care zboara in nord unde omoara restul salbaticilor si pe umblatorii albi si se indragoste de Jon Snow. Acesta nu poate renunta la juramintele facute asa ca nu o poate lua de sotie, dar Sam gaseste o carte veche in care scrie ca regele sau regina poate elibera un om jurat Zidului de juraminte, asa ca Daenerys is elibereaza pe Jon si cei doi se casatoresc pe zid si zboara inapoi in King’s Landing.
“La Sud, rămasă tot mai singură, dar cu trei dragoni şi o armată de 8000 de eunuci, are Daenerys forţa necesară să fie un conducător adevărat peste sclavii eliberaţi care acum o privesc ca pe o zeiţă salvatoare?”
Cred ca ar fi cu totul imprevizibil sa asistam la o revolta a “copiiilor” (acesta fiind si titlul ultimului episod al sezonului) lui Daenerys. Fiindca dragonii “nu pot fi imblanziti”, ar fi interesant sa vedem dragonii ei intorcandu-se impotriva propriei lor mame. Acestia ajungand sa provoace ucideri in masa in populatia ce o urmeaza pe “Mhysa”, oamenii se vor plange fata de atrocitatile pe care aceste creaturi le comit. Deoarece Daenerys are o afectiune aparte atat fata de acesti dragoni, cat si de oamenii care au decis sa stea alaturi de ea, ea nu si-ar omori dragonii nici in ruptul capului, iar inima nu o lasa nici sa ii alunge, in special fiindca are nevoie de ajutorul lor in cucerirea Westeros-ului. Pentru binele populatiei, decide astfel sa ii inlantuie, dar aceasta solutie nu tine pentru mult timp, iar atunci cand dragonii reusesc sa fie niste adevarati “distrugatori de lanturi”, precum mama lor, doi dintre ei o parasesc pe conducatoare, in timp ce al treilea, Drogon/Dracarys, va ramane alaturi de Daenerys, protejand-o de furia celorlalti.
Carul înainta tărăgănat prin gropi și noroi. În spatele lui, un altul, tras de un cal la fel de obosit, stătea să-și piardă roțile. De o parte și de alta, vreo zece bărbați își târâiau pe umeri zdrențele cu care erau îmbrăcați de câteva săptămâni și care într-o altă situație n-ar fi fost bune de învelit un câine. Plouase timp de multe zile și-i auzise blestemând în barbă de tot atâta timp. Ploaia se oprise și fulgi mici îi luară locul. În primul car, într-o cușcă în care ar fi încăput vreo douăzeci de găini, stătea ghemuit o hidoșenie de om, cu mâinile albastre de la frig și cu o cicatrice lungă ce-i brăzda obrazul până la nas. Tyrion își împinse fața printre barele de metal și încercă să ia o gură mare de aer.
– Confortabil, lordul meu? întrebă Bron scuipând cu năduf în vânt. Să iau două mâini de pământ și să ți le împing printre zăbrele pentru autenticitate?
Tyrion se mulțumi să se retragă spre cel mai îndepărtat colț al al cuștii. Începuse, după multe săptămâni, să priceapă cum se putea ajunge de la o sabie deasupra capului la o călătorie dus – și foarte probabil fără întors – către Zid. Mulțimea adunată în dimineața execuției lui asemănase obsesiv situația cu decapitarea lui Ned Stark. Un verdict aparent închis, un deținut care se aștepta la ceva, și o Cersei șocată și neputincioasă când unul din fiii ei decide să facă cu totul altceva prin doar câteva cuvinte. Tommen îl cruțase pe Tyrion, dar chiar și în explozia de urlete și blesteme ce urmase, cel mai înjurat pitic din cele șapte regate își dădu seama că nici Tywin, care-i șoptise regelui într-o ureche, și nici Cersei, care făcuse același lucru în cealaltă, n-au putut să calce peste cele câteva vizite nocturne făcute de Margaery Tyrell.
Mișcarea Tyrellilor era simplă dacă eliminai toate detaliile plictisitoare, gândi Tyrion. Fusese căsătorit cu Sansa Stark, iar cu ea convenabil declarată moartă, Winterfell-ul, și cu el tot Nordul, îi aparținea. Cu Jaimie sub jurământ în Garda Regelui, o moarte a lui Tywin, la fel de convenabilă, l-ar fi făcut pe Tyrion primul moștenitor al Casterly Rock. Tyrell urma să fie numele familiiei care controla întreaga lume printr-un pitic. Bron fusese victima unui plan pe care cel mai probabil nu avea să-l înțeleagă. Știa doar că fusese smuls dintr-o cameră bine încălzită și împins spre Zid cu obligația de a-l protejeze pe Tyrion dacă voia să se mai întoarcă vreodată la viața cu care începuse să se obișnuiască. Zidul devenise cel mai sigur loc din lume, ceea ce era nu doar paradoxal, ci și dovadă a lumii în care trăiau.
Construcția de gheață se vedea de câteva zile, dar abia acum reușise ansamblul de oameni, care și animale să treacă porțile Castelului Negru. Tyrion se ridică cât îi era permis și încercă să privească în jur. Ceva nu era în regulă. Nimeni nu-i întâmpinase, și locul era prăbușit într-o liniște înghețată. Cei zece bărbați rămaseră lipiți unul de celălalt și vorbeau încet.
– Bron! șopti la rândul său Tyrion. Când acesta apăru de cealaltă parte, piticul continuă. Ce se întâmplă?
– Vezi și tu, răspunse în timp ce smunci cușca și o îndreptă în altă direcție.
În mijlocul curții zăceau câteva zeci de corpuri arse, încă fumegând. Printre ele, Tyrion observă mânerul în formă de cap de lup al unei săbii. Înainte să înțeleagă ce se întâmplă, un urlet tăie liniște ca un cuțit. Și apoi încă unul. Și încă unul. Tyrion nu vedea în nimic jur în afară de sângele care începea să înghețe în zăpada care acoperea pământul. Un lup alb, enorm sări în fața cuștii, privi cu ochi albaștri și înghețați spre Tyrion, și apoi se îndepărtă. Sări pe unul dintre bărbații care încă era în viață și îi sfârtecă pieptul. Tyrion rămase, împotriva propriei voințe, cu ochii ațintiți la maldărul de sânge, carne și zdrențe care fusese cândva un om. Și atunci se ridică. Bărbatul care murise în fața lui se ridica acum în picioare, cu ochi mai albaștri ca cerul ce le stătea deasupra. Și același lucru se întâmplă cu toți ceilalți. Zece Umblatori Albi pășeau acum masurat spre poarta Castelului.
Unul dintre ei trecu la doar trei pași de carul în care stătea Tyrion. Merse alți cinci sau șase metri înainte să se întoarcă în direcția opusă. Cu ochi albaștri și clari ca un lac înghețat, Bron privi în sufletul lui Tyrion. Jumătatea din dreapta a gâtului îi lipsea. Piticul scoase un scâncet sfârșit și se făcu mai mic decât fusese vreodată. Bron trase sabia din teacă și, continuând să privească prin el, începu să pășească molcom și indiferent în direcția cuștii.
John snow se chinuie din rasputeri sa tina piept celei de a 2a invazii a castelului negru.In tot acest timp,atentia locuitorilor celor 7 regate este concentrata asupra luptei de la castelul negru , majoritatea cautand nodalitati de a fugi din calea umblatorilor albi, victoria lor fiind inevitabila.Insa, cu ajutorul pontului lui Bran care are o viziune in care i se arata planul armatei salbaticilor ,John Snow va reusi sa apere zidul, insa va dura cateva zile pana cand si conducatorii din celelalte regate vor afla. In aceste momente cand atentia tuturor este concentrata pe o cale disperata de evadare din fata mortii, Daenerys va ataca capitala celor 7 regate impreuna cu dragonii ei , fiind mai hotarata ca niciodata sa isi revendice tronul si in acelasi timp sa salveze toti locuitorii de cruzimea salbaticilor.
Desi nu stia cum s-a lasat convinsa, Daenerys a poruncit, in urma cu o zi, comandantului Nepatatilor inapoierea lui Ser Jorah in Meereen. Preotul rosu a reusit sa ii arate o mica parte din puterea lui R’hllor, imblanzindu-i dragonii, pentru un scurt timp, cu ajutorul unei picaturi din sangele ei pusa in foc. Acesta i-a promis ca daca tradatorul in care isi pusese increderea candva va fi adus inapoi, va putea ajuta la indeplinirea scopului ei, cucerirea Westerosului. Daca preotul reusea sa faca acest lucru, Dany avea sa-si tina cuvantul si sa faca din R’hllor zeul oamenilor ei. Astfel, desi nu avea nici o idee, urma sa il duca pe preotul rosu cu un pas mai aproape de indeplinirea misiunii lui: distrugerea credintei in Cei Sapte in Westeros si impunerea singurului zeu adevarat, R’hllor.
Acum il avea in fata pe fostul ei sfatuitor, legat cu o sfoara de un rug de lemn. Nu ar fi dorit sa il vada niciodata in acea ipostaza, insa era un tradator.
– Dany, te rog, ai mila!
– in acest moment te adresezi reginei tale, Daenerys Targaryen, nu unei persoane de rand, spuse preotul rosu. Din clipa in care a acceptat aceasta demonstratie a puterii lui R’hllor, regina mea a avut mila fata de tine. Moartea prin ardere te purifica, Ser Jorah, iar acesta este singurul mod prin care pacatele tale pot fi iertate de zeul nostru.
– Dany, ai mila, te rog! Nu asculta de acest nebun!
Daenerys nu avea nimic de spus. Ser Jorah o tradase. Desi inca tinea foarte mult la el, trebuia sa arate oamenilor ei ca dreptatea se aplica oricui. Gandurile i-au fost intrerupte insa de inceperea ritualului. Preotul a aprins rugul, focul extinzandu-se pe toata suprafata lui. Tipetele fostului ei prieten se auzeau probabil in tot orasul, ingrozind lumea. Insa vraja incepea sa aiba deja efect. A vazut in foc Westerosul, razboiul celor 5 regi si moartile lui Robb Stark si Joffrey Baratheon. A vazut de asemenea Zidul, Rondul de Noapte si salbaticii. Insa nu departe de ei, putin mai in Nord, a vazut Umblatorii Albi indreptandu-se cu amata lor spre Zid. Atunci a avut revelatia. Ea era aleasa. Ea trebuia sa salveze regatul de acele aratari. Iar singurul mod prin care putea face asta la timp era cu ajutorul zeului ei, R’hllor, care tocmai le dadea forta, prin acest sacrificiu, dragonilor si luptatorilor ei.