Mai sunt 6 zile până la finalul sezonului IV Game of Thrones, iar cu această ocazie editura Nemira te provoacă să îţi imaginezi chiar tu lucrul de care ne temem cu toţii: ultima scenă. Da, exact, te invităm cu alte cuvinte să devii pentru câteva minute, sau poate o oră, chiar George Martin, în faţa colii albe de hârtie a calculatorului tău.
O să ţină Jon Snow piept sălbaticilor la Nord? Şi dacă da, cum rămâne cu armata de Umblători albi care veghează din umbrele îngheţate? La Sud, rămasă tot mai singură, dar cu trei dragoni şi o armată de 8000 de eunuci, are Daenerys forţa necesară să fie un conducător adevărat peste sclavii eliberaţi care acum o privesc ca pe o zeiţă salvatoare?
Răspunde la una dintre aceste întrebări, sau la oricare alta dintre multele deschise de povestea din Urzeala Tronurilor şi scrie o scenă reprezentativă/şocantă cu care crezi că ar trebui să se încheie acest ultim sezon nebunesc. Cele mai memorabile trei scene imaginate vor primi următoarele premii:
Premiul 1 – pachet Cântec de gheaţă şi foc (paperback) + boardgame Urzeala tronurilor (da, exact, aţi citit bine, boardgame-ul Urzeala tronurilor, courtesy of cutia.ro, cărora le mulţumim foarte mult!)
Premiul 2 – tricou Game of Thrones + cană Game of Thrones + breloc Game of Thrones
Premiul 3 – tricou Game of Thrones + set magneţi frigider Game of Thrones
Concursul se încheie luni, 16 iunie, chiar înaintea difuzării ultimului episod Game of Thrones (22.00). Nu există limită de text, dar vom aprecia concizia. Vom aprecia de asemenea imaginaţia şi stilul. Textele vor fi postate în special sub formă de comentarii la acest articol, dar vor fi luate în considerare şi cele la postările pe acest subiect de pe contul nostru de facebook.
Mult succes tuturor!
Nu uitaţi că simultan este în vigoare o super-promoţie hardcover Urzeala tronurilor pe nemira.ro!
Pentru că penultimul episod al sezonului ne-a lăsat îngrijorați nu doar în legătură cu soarta lui Tyrion, dar și în legătură cu Jon, probabil “The Children” nu va începe cu niciunul dintre ei. Așa că mă gândesc că ar fi interesant ca în primele scene să o vedem pe Sansa, acum gata să ia parte la “The Game of Thrones”, purtând un dialog memorabil cu Littlefinger, unul despre cuvintele casei ei (Winter is Coming) și despre cum să te pregătești pentru asta (pentru că majoritatea discuțiilor geniale din serial au fost un foreshadow pentru ceea ce urmează, nici de data asta nu va fi o excepție).
Scena nu se va termina înainte să vedem doi nobili din Vale discutând despre fata Stark fără să observe că una dintre micile păsărele ale lui Varya a aflat adevărul despre „fiica” lui Petyr.
În continuare, îl vom vedea pe Jon în Nord, nu ucis, ci primit de Mance, care nu are niciun interes să-l omoare, ci îi explică faptul că lupta e inutilă pentru că ei sunt mai mulți și mai devreme sau mai târziu, sălbaticii vor învinge pentru că alternativa lor nu e moartea, e o soartă mai crudă: să devină White Walkers.
Apoi vom afla ce se întâmplă cu Tyrion. Pentru că îi e clar că va muri, nu vrea să-i ofere lui Cersei această ultimă satisfație, așa că atunci când Varys vine să-l viziteze (pentru că la proces, Păianjenul și-a întărit promisiunea că nu-l va uita, așa că vine să-l asigure că soția lui e în siguranță), îl va coninge să-i facă rost de otravă. În dimineața execuției, e găsit mort în celulă, cu un zâmbet satisfăcut pe față pentru că ultimul lui gând a fost legat de faptul că i-a distrus măreața zi surorii sale.
Însă ca orice moarte din Game of Thrones, nici a lui Tyrion nu va trece fără urmări. Jaime e distrus și o învinovățește pe Cersei. Sesizând asta, Varys îi împărtățețte și lui Jaime ceea ce știe despre Sansa. Reamintindu-și de jurămintele sale către Catelyn Stark și știind că Tyrion ar vrea ca soția sa să fie în siguranță, Jaime părăsește Garda Regelui și King’s Landing, îndreptându-se spre Vale și sperând în secret să se întâlnească pe drum cu Brienne, pentru ca împreună să-i jure credință Sansei.
Apoi, înapoi la Zid, Jon se întoarce printre frații săi și le povestește despre White Walkers, însă încă o dată sfaturile sale sunt ignorate și Rondul se pregătește pentru încă o noapte albă. Însă la ceva timp după ce lupta reîncepe, din pădure se aud strigăte disperate, apoi se lasă o liniște mormântală pentru că în loc de sălbatici dornici de luptă, din pădure își fac apariția doar ființe cu ochi albaștri (eventual conduse de un Mance mort).
În final, ultima scena ne va duce în adâncurile pădurii, în spatele armatei de White Walkers, unde vom vedea „Regii-zombie” de la finalul unui episod anterior, iar lângă ei, tăcuți și înfricoșători, o serie de copii de diferite vârste, morți și ei – copiii lui Craster, transformați de-a lungul anilor (de aici titlul episodului – „The Children”).
Cam așa am încercat să schițez eu un final al sezonului 4, cu venirea mult-așteptatei și și mai mult prezisei ierni. Am citit cărțile, deci știu ce o să se întâmple (dacă HBO nu schimbă nimic important), dar fără informațiile din romane, chiar cred că versiunea mea ar putea fi o variantă plauzibilă, deci vă mulțumesc pentru provocare, mi-ați pus imaginația la lucru 🙂
Brienne se trezi greu.. Incheieturile mainilor ii pulsau, dureroase. Podrick era legat de copacul din fata ei, cu privirea atintita spre pamant. In locul unde ar fi trebuit sa se afle urechea dreapta era o pata de sange inchegat..
– Iarta-ma Ser…uhhh.. Lady.. ingaima el. Au fost .. m-au luat prin surprindere. Nu am putut…
– Nu e vina ta Pod. Cine sunt.. ei ?
– Asta vei afla curand, tarfa.. Sau ar trebui sa iti spun “Prefacuta”, “Tradatoarea”, “Schimba Mantie”?.. harai la ea un barbat urias, imbracat intr-o mantie galbena, zdrentuita. Erau patru, Brienne nu ii cunoastea pe niciunul – Doamna Noastra te asteapta, zambii cel mai scund dintre ei.
Brienne ii urma. Nu avea rost sa se impotriveasca, era singura, flamanda si slabita.
O femeie in cenusiu statea la masa lunga din pestera. In maini tinea “Devotata” lui Jamie, “Devotata” lui Brienne…
– Lannisters.. Cuvantul se auzi ca un horcait al unui om pe patul de moarte. Brienne simti un fior.. = Este oare posibil.. Nu.. a murit la nunta rosie..
– A murit.. si a stat moarta 3 zile – se auzi glasul lui Thoros din Myr.. Nici macar eu nu am avut curajul sa ma rog lui R’hllor pt ea. Dar Beric.. ei bine, Beric e nebun. Sau mai bine spus .. A FOST. Beric i-a dat sarutul vietii.. si EA s-a INTORS. Si acum o sa te judece pt tot…
– Lady Catelyn! – Brienne se arunca la picioarele ei. Femeia isi dadu valul cenusiu de pe fata, lasand se fada chipul unui cadavru. Un par alb acoperea parti de craniu fara piele, ochii se ascundeau in strafundurile orbitelor. carnea zdrentuita de pe gat atarna in nuante de verde gri.
De fiecare data cand VORBEA, creatura isi punea mainile in jurul ramasitelor de carne ce ii acopereau gatul..
– Lady Catelyn e moarta, horcai ea.. Asa cum vei fi si tu.. Spanzurati-i..spuse Lady Inima de Piatra..
S-a terminat…Duelul a fost pierdut. Nedreptatea capata o forma monstruoasa, groteasca acum cand orice urma de speranta a murit. Se lasa dus in celula umeda, intunecata, in care mii de ganduri, fete, strigate ii rasuna, se amesteca, impleticesc, facandu-l sa-si inchida ochii si sa-si astupe urechile cu mainile. Apoi brusc nepasarea, durerea ii paralizeaza mintea si trupul lasandu-l sa se pravaleasca inert intr-un scaun si sa rada isteric. Pana la urma Cersei a obtinut ceea ce si-a dorit din totdeauna…moartea lui. Si o va face in cel mai odios, spectaculos si dureros mod cu putinta in fata a mii de oameni. Va muri asa cum s-a nascut: ca un monstru, ca o greseala si ironie a soartei care a lovit familia Lannister.
Ingandurata, Margaery Tyrell realizeaza ca moartea lui Joffrey a fost eliminarea doar uneia dintre problemele ei. In schimb, Cersei este poate la fel de cruda ca el iar moartea lui i-a luat mintile si mai mult. Iar gandul ca Tyrion va muri nevinovat o macina inca de cand a aflat adevarul. Daca totusi ar putea sa rezolve cumva ambele probleme…Si atunci stie: solutia cea mai buna este aceea care poate sa le rezolve pe amandoua.
Ziua executiei vine, iar Debarcaderul Regelui are parca aer de sarbatoare. Sute de oameni se inghesuie pentru a vedea cat mai de aproape momentul in care monstrul care a ucis regele si care le-a strigat ca i-ar ucide pe toti, va fi decapitat.
In celula lui, Tyrion este ca un leu in cusca. Daca ar putea doar sa evite privirea satisfacuta a lui Cersei. Cauta amortit o gluma pe care sa o spuna inainte de a fi executat. Vrea doar sa moara ca el insasi insa mintea refuza sa-i ofere o varianta acceptabila.
Cersei asteapta cu nerabdare in camera ei, privind in oglinda cu un zambet satisfacut si periindu-si parul lung si blond. Astazi este ziua in care Joffrey va fi razbunat si numai ea stie cat a asteptat acest moment. Batai firave se aud in usa si isi face aparitia Margaery care arata la fel de fericita ca ea. Reflecta cu voce tare cat de mult se bucura pentru aflarea vinovatului si ii spune lui Cersei ca singurul lucru de care ii pare rau este faptul ca nu se cunosc si aliatii lui Tyrion. Este imposibil sa fi facut singur acest lucru, gandeste Cersei, si este intr-adevar pacat daca acestia vor scapa nepedepsiti. Poate ii poate propune lui Tyrion sa fie crutat in schimbul numelor celor care l-au ajutat. Bineinteles, ca promisiunea nu va avea nici o valoare in momentul in care numele vor fi puse pe masa.
Pe scarile intunecate care duc spre celule, calca elegant Cersei Lanister. Paznicii au fost pusi sa plece, fiindca evident nu vrea sa fie auzita atunci cand ii va face propunerea lui Tyrion. Se gandeste sa spuna ca a cedat rugamintilor lui Jamie fiindca este sigura ca Tyrion are incredere in el. Totusi, este constienta ca ceea ce vrea sa obtina este greu, dar merita incercat. Cheia este intoarsa de doua ori iar usa de la celula impinsa usor. Tyrion o priveste cu ochii goi si privirea pierduta. Este ultimul om pe care il astepta aici. In spatele ei, o silueta se apropie ca o stafie. E imbracata cu o roba neagra, lunga, iar gluga trasa peste ochii ii intuneca fata facandu-l pe Tyrion sa se intrebe ce naiba se petrece. Intr-o secunda, Cercei cade secerata, sangele rosu impletindu-se in parul lung si blond. Este inerta iar ochii ei verzi privesc departe catre taramuri necunoscute. Umbra ii face semn lui Tyrion sa fie urmat iar acesta porneste neincrezator in urma lui. Stie totusi ca nu are alta sansa. O lespede este data intr-o parte in capatul coridorului. Umbra si Tyrion se pierd in negura, tragand lespedea dupa ei.
Zece minute mai tarziu, calaii intra pentru a-l lua pe Tyrion. Deschid usa de fier a celulei, cautandu-l in intuneric. O silueta zace inerta intr-un colt facandu-i sa creada ca acesta s-a sinucis. Panica ce i-a cuprins a fost imediat transformata in stupoare. Cersei Lannister a fost ucisa de Tyrion cu o caramida.Pe perete se vede clar golul lasat de caramida veche, acoperita de mucegai si impregnata acum cu sange regal.
In tot acest timp, Margaery a asteptat cuminte, demna si impunatoare in fata a sute de oameni venirea lui Tyrion la executie. Privind multimea nerabdatoare, un suras i-a luminat fata. Doar ea stie ca el nu va mai veni.
Pentru a nu merge direct inspre tabara salbaticilor, Jon cauta un drum ocolitor spre cortul lui Mance. Dupa multe ore de cautare acesta se rataceste in padurea arsa si, in disperare, isi cheama lupul. Insa, Naluca nu apare fiind epuizat bugetul de CGI pentru acest episod.
De pe zid, Sam zareste un val de gheata, o furtuna inzapezita care cuprinde tabara salbaticilor. Umblatorii albi ii inving pe salbaticii porniti in strabaterea zidului fapt care ii bucura pe fratii Rondului de Noapte. Asemenea padurii din apropierea zidului, bucuria lor se transforma in scrum cand Umblatorii albi, dublandu-si numarul din salbaticii invinsi, lanseaza un nou atac asupra zidului.
Cerul se intuneca iar furia zapezii se face simtita. Pe zid, in mijlocul furtunii, fratii Rondului de Noapte, cu sufletele zdrobite, se aduna in cerc si rostesc juramantul asteptand sfarsitul. Cand speranta parea inutila, din cealalta directie a zidului, pe cer, se zareste o figura intunecata, indreptandu-se spre ei. Ar putea sa fie un dragon? Sa le fie rugaciunile fratilor de pe zid ascultate? A venit adevarata regina sa isi protejeze regatul?
Ajungand aproape de ei acestia nu zaresc aripi si solzi ci metal si fum. Nu era un dragon.. era un zepelin! O figura de copil pare sa il carmuiasca iar un insemn al Lordului Luminii e pictat pe el. Insa nu un copil au zarit fratii ci pe Tyrion(Varys l-a ajutat sa scape din Debarcaderul Regelui si l-a dus la Melisandre; vrajitoarea l-a recunoscut drept un ales al Lordului Luminii si, folosind ultimele resurse ale lui Stannis, il trimite pe un zepelin incarcat cu foc mistuitor sa se lupte cu inamicii Lordului). Flacarile cuprind armata Umblatorilor Albi iar Cele Sapte Regate sunt in siguranta (deocamdata).
In cealalta parte a lumii, sub soarele bland al acestei perioade, aflata intr-un hamac, mangaiata de unduierea evantaiului, savurand un vin din Dorne, Daenerys isi priveste dragonii intrecandu-se la Quidditch, fara a face nimic interesant pentru privitori (precum in restul sezonului).
Mă aștept la ceva de genul dat:
Cabina unei corăbii ce plutește spre o direcție necunoscută. În ea, Tyrion Lannister stă proptit în fața unei oglinzi,privind în jos spre mâinile sale murdare de sângele lui Tywin. Încet, își ridică privirea spre propria reflecție din oglindă și începe să vorbească. “I-am omorât. Mi-am ucis tatăl cu sânge rece iar apoi am continuat cu Shae care dormea în patul lui. Mai am un singur regret totuși… Faptul că ei l-au omorât pe Tyrion Lannister. Nu mai sunt un Lannister, sunt monstrul pe care ei l-au văzut mereu în mine!”.
– Credits –
În fața sa se întindeau pădurile din Nord, arbori înalți de zeci de picioare împânzind ținutul încă de dinaintea sosirii Primilor Oameni. Pe cer și acum se vedea fumul rămas de la focul aprins de sălbatici pentru începerea asaltului Zidului, martor al eforturilor oamenilor liberi de a încerca măsurile de apărare. Cu o ultimă privire în spate cuprinse o parte din nemărginirea Zidului unde nu cu mult timp în urmă Rondul de Noapte obținuse o victorie, și cu acest gând intră îmbărbătat, determinarea citindu-i-se pe față.
De el putea depinde soarta Castelului Negru și ale Celor Șapte Regate, iar el avea să facă tot ce îi stătea în putință să asigure siguranța Fraților din Rond și a celor din ținut. Înaintă cu pași siguri având o mână încleștată pe mânerul sabiei, pregătit să riposteze în cazul unui atac surpriză. O lovitură puternică în picioare venită din spate îl făcu să cadă în zăpadă într-o clipită.
– Ce avem noi aici? O cioară rătăcită? se auzi de undeva de deasupra o voce hârșâită.
– Am venit să vorbesc cu Mance. Du-mă la el, veni repede răspunsul lui Jon Snow. Sunt sigur că va vrea să audă ce am de zis.
– Chiar așa? Nu prea cred.
Nici nu apucă bine să-și termine răspunsul că Snow se întoarse într-o piruetă scoțându-și sabia din teacă și dintr-o mișcare aceasta trecu prin inima sălbaticului. Se aplecă lângă corpul lăsat fără suflare, șterse sabia de blana acestuia pe ambele părți și o vîrî înapoi în teacă, ridicându-se de lângă cadravu. În acel moment mai multe săgeți, venite parcă de nicăieri, se opriră în fața sa.
-Scoate-ți sabia aia frumoasă a ta și arunc-o departe de tine. Așa, ușor, nu fă vreo prostie.
Era înconjurat de cel puțin două duzini de venetici, care cu săbii, care cu arcuri, toate îndreptate spre el. Din spatele lor răsărea un uriaș cu un ciocan în mână, călare pe un mamut imens formând o priveliște ciudată.
– Vreau să vorbesc cu Mance, strigă Jon, neschițând vreun gest că ar avea de gând sa își arunce sabia.
– Ce treabă ar putea avea o cioară cu Regele-de-Dincolo-de-Zid? se auzi răspunsul. Aruncă sabia si poate te ducem să mori în fața sa.
După ce fu nevoit să renunțe la sabie, și mâinile și picioarele îi fură legate să nu poată scăpa, acesta fu târât în luminișul aflat în apropiere de locul de unde se vedeau flăcările de pe Zid. Acolo câteva corturi erau așezate și peste tot se vedeau venetici, mamuți și uriași cu zecile de mii. Dintre ei unul se desprinse, acesta era Mance Rayder.
– Bastardule, te-ai decis să te întorci? Pentru că e prea târziu pentru asta, trădătorii nu sunt lăsați niciodată în viață.
– M-am decis să te omor. Râsete se auziră din mulțime.
– Vorbe mari pentru o cioară mică. Să îți dau o sabie să mori în luptă dreaptă? Să vedem cu toții cum cel care l-a omorât pe Halfhand piere de mâna Regelui-de-Dincolo-de-Zid.
Cu un gest din mână către cei de pe margine se apropie de Jon, o sabie fiind aruncată către acesta din urmă. Alte râsete se auziră din mulțime când aceasta ateriză lângă Snow la câtiva metri în fața sa. O ridică și se aruncă spre Mance cu sabia înainte, lovitura fiindu-i însă parată în ultima secundă. Mance Rayder era un războinic încercat, trecut prin multe bătălii. Se vedea prin modul în care împugea aerul cu sabia, apropriindu-se cu fiecare mișcare de Jon. Snow pară și el câteva lovituri, dând mai multe ocoluri mulțimii adunate să vadă duelul. Balanța părea înclinată în favoarea lui Rayder, experiența părând a-și spune cuvântul, acesta reușind să îl țină la distanță fără prea mari probleme atunci când Snow se apropia să atace și ripostând de fiecare dată.
– Mă așteptam la mai mult de la cel care l-a omorât pe Qhorin Halfand. Doar atât poți? îi strigă Mance când tăișurile li se întâlniră la câteva palme de covorul de omăt.
Cele două săbii continuară să se ciocnească pentru ceea ce a părut o eternitate. Niciunul nu vroia să renunțe și niciunul nu părea să aibă vreun avantaj în fața celuilalt. De câteva ori aproape reuși Rayder să îl împungă în stomac, însă Jon reușise să scape în mod miraculos de fiecare dată.
Deodată din depărtare se auzi cornul sunând o dată. Apoi încă o dată. De trei ori cu totul. Dintr-odată toată lumea împietri, uitând să mai aplaude, să mai râdă, să mai scoată un sunet. Cei doi care luptau se opriră în mijlocul loviturilor cu săbiile încă în aer, de pe chipul lui Mance pierind zâmbetul batjocoritor.
-Ceilalți, șopti acesta. Spre Zid! urlă către cei aflați lângă. Toți cei aflați în jur plecară de langă corturi, spre uriașii cu mamuții lor și începură să fugă spre Zid.
Din spatele întunecimii copacilor începură să apară perechi de străluciri albastre, cu fiecare moment mai multe și mai aproape. În jur haosul momentului încă domnea, venetici și uriași deopotrivă îngrămădindu-se spre zid încercând să ajungă cât mai departe de Ceilalți. De după un copac se văzu primul semn, un cal cu pielea gâtului tăiată ducând în spate o figură înaltă cu o suliță ce avea tăișul din gheață în mână. Își ridică sulița și de peste tot aduse lângă el o mulțime impetuoasă de Plimbăreți Albi, înarmați cu săbii, sulițe și scuturi. Nicicând nu mai văzuseră o priveliște așa bizară. Erau oameni, dar nu erau. Erau morți, și cu toate astea înaintau amenințător spre ei. Zidul era singura șansă de supraviețuire. Fără el erau pierduți cu siguranță, cu el mai puteau spera să prindă o nouă zi în viață. Cea mai importantă bătălie era pe cale să înceapă.
In ceea ce priveste lupta de la Zid John Snow nu va reusi sa il ucida pe Mance Rayder. Snow va fi capturat de salbatici, dar va reusi sa scape deoarece tabara celor care il tin captivi va fi atacata de Umblatorii Albi, acestia din urma ucigandu-l pe Mance si dezbinand alianta triburilor. Umblatorii Albi vor porni apoi spre Zid pentru a ataca Nordul. John Snow va scapa din tabara odata cu atacul si va reusi sa ajunga sa ii avertizeze pe cei de la Zid despre pericolul ce ii paste, de aceasta data fiind luat in serios. Astfel ca vor incepe pregatiri pentru distrugerea tunelului de sub Zid, cel care duce la poarta principala.
In Debarcaderul Regelui, lucrurile vor lua o intorsatura neasteptata, Tyrion Lannister scapand de executie, fiind salvat de catre fratele sau Jaime si de catre Bronn. Toate acestea se vor intampla pe fondul incercarii misterioase de asasinat a lui Tywin Lannister. Otrava nu isi va atinge tinta, iar cel care a plasat-o in cupa lui Twyin va ramane un mister. Tyrion va parasi Debarcaderul Regelui si se va indrepta spre Nord.
Daenerys Targaryen va ramane sa guverneze in Meeren, deoarece a ramas insarcinata cu Daario Naharis. In acest timp Stannis Baratheon isi va strange armata, iar fiica sa Shireen Baratheon va fi folosita, ca si ofranda pentru zeul luminii, transformandu-se intr-o arma infricosatoare, cicatricile extinzandu-se pe tot corpul si avand abilitatea de a crea si controla focul.
Bran Stark va descoperi ca poate sa isi tranfere mintea in orice fiinta, chiar va putea sa patrunda in mintea Umblatorilor Albi. Astfel el va descoperi ca poate sa isi readuca la viata familia, dar sub forma acestor fiinte de gheata. Bran va intra in mintea regelui acestor Umblatori Albi, drept urmare imaginea de final va prezenta membrii familiei Stark (Ned, Catelyn, Robb) renascuti, dar nu din propria cenusa, ci din gheata Nordului.
Cercei, Walder Frey, Meryn Trant, Tywin Lannister, Femeia Roșie, Beric Donadarrion, Thoros de Myr, Ilyn Payne… Unu, doi, lovitură. Cercei, Walder Frey, Tywin Lannister, Femeia Roșie… Unu, doi, trei, răsucire. Cercei, Walder Frey… Împunge aerul cu sabia pe măsură ce furia i se acumulează și îi bâzâie în urechi. Aruncă o ultimă lovitură și rămâne aplecată în față,iar sabia cade pe pietriș cu un zdranc scurt și ascuțit. Scutură cu putere capul, imaginându-și că gândurile i se pun în ordine. Clipește des și așteptă până când țărmul murdar rămâne la locul lui. Lasă vântul să-i arunce șuvițe de păr tuns scurt și castaniu pe față și să-i umple nările cu miros sărat. Mai jos pe brațul gol, vânătăile noi își pierd culoarea înflorată sub apăsarea degetelor. Se grăbește să-și recupereze sabia. Ridică Acul în bătaia razelor și taie aerul cu ea. Era tot ce mai avea și tot ce pierduse, în același taiș . Acul era Robb și Bran și Rickon, mama și tatăl ei, chiar și Sansa. Acul era pereții grii din Winterfell și râsetele oamenilor dintre aceștia. Era botul umed al Nymeriei și poveștile bătrânei Nan și copacul cu frunze roșii și față înspăimântătoare, căldura pământului umed și sunetul vântului din Nord mugind la ferestrele camerei. Acul era zâmbetul lui Jon Snow…
În momentul în care încep strigătele, țopăie până la mal și urcă direct pe punte printre oamenii ce-și strigă unii altora. Totul se leagănă sub mișcarea apei, dar aceasta își calmează furia și îi primește în larg. Fuioare de ceață lasă pentru o clipă vederii Titanul, apoi totul piere. Mergea spre Braavos, avea să se întâlnească din nou cu Jaquen și avea să știe ce e de făcut la momentul potrivit. Pentru că ea era un copil al Nordului, un lup tânăr, o Stark. Și vânătăile ei dovedeau asta.