Cu toții știm povestea de mărire și decădere a „căpșunarilor”. Plecau cu miile în autobuze cu destinația Spania, unde îi așteptau slujbe mai mult sau mai puțin reale la cules de căpșuni. Muncă grea, remunerată prost (conform standardelor europene), dar plătită nesperat de bine pentru un muncitor necalificat din România. Pe măsură ce timpul a trecut, termenul a făcut carieră și s-a extins asupra tuturor celor care emigrau în Spania, indiferent de ocupație. Astăzi, ne referim la toți cei care pleacă la muncă în străinătate, indiferent de țară, ca la „căpșunari”.

Muncitul în Spania sau Italia a fost pentru mulți români un fel de Eden mai mic și mai aproape. Am auzit cu toții la știri câte sute de milioane de euro au trimis în țară „căpșunarii”. Mulți și-au construit case în România cu banii câștigați acolo, deși înainte să plece nu stăteau prea bine nici cu plata întreținerii. Dar câți dintre noi știu ce se petrecea cu adevărat „afară”?

De Albert Cătănuș nu auzisem în viața mea, până într-o dimineață oarecare când am găsit în căsuța de email manuscrisul El sueno espanol. L-am deschis. Paginile se derulau una după alta. Era bine scris, cu nerv, fără pudoare. Cu mult umor, chiar dacă adesea renunța la perdea. Dur uneori, tandru alteori.

Am știut de atunci că romanul lui trebuie publicat. Nu era doar bine scris, era o mărturie care trebuia făcută publică.

Probabil mulți cititori vor fi violentați de franchețea povestirii. Mulți nu vor să afle cum a fost de fapt viața celor care se întorceau vara la familie cu cadouri și cheltuiau sume destul de mari în vacanțe. Cât de mizerabilă era viața și munca lor acolo. Nu spun că toți au avut soarta asta. Însă mulți au trecut pe acolo. Și nu au lăsat nimic să se vadă.

Tot din cartea lui Albert „veți afla că responsabilă pentru proasta faimă pe care ne-am făcut-o „în afară” nu este numai o anumită minoritate. Mulți dintre „căpșunari” furau în mod constant ca modalitate de rotunjire a veniturilor. Nu dădeau banii pe pâine sau ouă, însă berea nu lipsea niciodată.

Chiar dacă nu are happy-end, sunt sigur că o să vă placă. E scrisă cu mult umor și întotdeauna cu onestitate maximă. Aveți la dispoziție și varianta electronică.

Try it!