Scurtă istorie a anxietății

”De ce țipa personajul lui Munch? Ce era cu bine cunoscutele spaime ale lui Tennyson și Yeats, ale lui William James și Charles Darwin? Frica lor a pornit în căutarea unei cauze, înțeleg asta. Dar ce a provocat această frică?”

De la aceste întrebări, dar și de la mărturisirile Patriciei Pearson despre propriile pățanii, pornește povestea autoarei, determinată să găsească un răspuns și un sens uneia dintre cele mai răspândite tulburări emoționale din lume: anxietatea.

Gradul absolut de autenticitate răzbate încă din primele rânduri, căci autoarea, diagnosticată cu această tulburare de la vârsta de 23 de ani, anxioasă cronică, așa cum se auto-denumește, reușește să se detașeze cu limpezime de propria-i tulburare, izbutind să ne-o împărtășească pe un ton plin de umor, auto-ironie, sensibilitate și un pic de dramă.

Frica a fost și este motorul primordial al evoluției, scânteia ce a dat viață și a pus individul uman, încă din zorii nașterii sale, în fața posibilității de a lupta sau de a fugi.

Patricia Pearson face cu siguranță parte dintre acei oameni care, deși sunt caracterizați de o teamă permanentă, reușește să lupte. Arma ei? Un umor incisiv la adresa ei și a numeroaselor ei frici, povești reale, unele de groază, dacă ne punem în pielea ei și ne imaginăm dimensiunea panicii care o poate cuprinde la gândul că fiul ei ar putea muri, iar altele atât de simpatice, încât ne face să vrem să îi spunem propriile noastre povești, ca să înțeleagă că nu e singură.

Dar nu vă lăsați înșelați. Cartea este departe de a fi catalogată drept jurnalul paranoic al unei femei isterice căreia îi e frică și de umbra ei. Din contră, Patricia și-a făcut foarte bine temele când a decis să scrie această carte. Folosindu-se de referințe din psihologie, neurofiziologie, medicină, genetică, sociologie și chiar filozofie și artă, autoarea ne expune un tablou complex al anxietății, punctând, acolo unde este cazul, acele dovezi științifice mai noi sau mai vechi care îi susțin sau îi contrazic spusele.

Trecând în revistă viziunile culturale asupra anxietății, inclusiv cele religioase sau cele istorice, autoarea se folosește pe ea însăși ca și oglindă, pentru a reflecta istoria anxietății, așa cum au înțeles-o și interpretat-o generații întregi.

Citește mai mult pe stilfeminin.ro

Autor: Andreea Sterea

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *