Nu lipsesc urmăririle spectaculoase, lunetiştii căţăraţi pe blocuri printre rufele gospodinelor la uscat, răpirile, înmormântările şi negocierile cu infractorii. Colegul de serviciu, deşi e un nesuferit notoriu, devine cel mai bun prieten şi confident; şeful, dintr-un împătimit al regulamentului, dă bir cu fugiţii demascându-şi caracterul corupt; copilul-minune chiuleşte de la şcoală şi ajută la deconspirarea mişcărilor infracţionale.

Romanul Rodicăi Ojog-Braşoveanu, Poveste imorală, publicat la editura Nemira în 2012, e locul în care aventura îi aduce din nou împreună pe cei doi poliţişti, cunoscuţi de interlopi drept Cap Bob şi Babuinul. Povestea imorală ar putea fi la fel de bine o poveste despre morală, o poveste în care valorile sunt înlocuite de bani şi putere.

Primul roman poliţist pe care l-am citit a fost într-o vreme când abia reuşeam să citesc şi să despart cuvintele în silabe. Nu a fost tocmai perioada potrivită, dar asta nu a contat prea mult. Părinţii mei au zărit cartea într-un anticariat, iar coperta sugera un adevărat izvor de înţelepciune – un cerşetor mergând pe stradă în penumbra unui felinar – numai bun să adape odrasla de-acasă ce tocmai terminase Abecedarul. Nu mai reţin titlul sau autorul romanului, dar îmi amintesc că eroul ajunge acasă în urma unui accident rutier în care-şi pierduse soţia, iar poliţistii îl iau drept suspect principal. Este urmărit în acelaşi timp de către autorităţi şi de criminalii care i-au sabotat maşina; ştiindu-se nevinovat, el caută probe pentru a se disculpa şi pentru a-i afla pe adevăraţii asasini.

După sesiunea de examene de la facultate, recent, m-am lansat în urmărirea misterului unui alt roman politist, de data aceasta însă pot veni cu numeroase detalii şi impresii, fiind o lectură proaspată. Observ încă o dată coperta cărţii pe care se află ipostaziat un ţipăt de groază al unei doamne îndoliate. Înainte să citesc romanul, imaginea m-a trimis cu gândul la una din melodiile formaţiei Cradle of Filth, Her Ghost in the Fog. Fac legătura între imagine, melodie şi acţiunea romanului şi descopăr că toate acestea trei au sens.

Cum adică? Lăsând la o parte teoriile asupra destinului sau a răului răsplatit cu rău, în faţa unei forţe neprevăzute care ne depăşeste, care ne ia prin surprindere, chiar malefică aş spune, groaza devine sentimentul care acaparează toată persoana noastră, atât corporal cît şi psihic. De la firişorul de păr din vârful capului până la unghiuţa de la degetul mic al piciorului. Ca să nu mai spun că mintea noastră funcţionează după alte reguli decât ar urma în mod normal, în condiţii mai puţin grozave.

Autor: Ştefan Diaconu

Citeşte mai departe pe AltIaşi.ro

Dacă vrei să cunoşti opera autorilor români şi dacă îţi plac romanele SF, fantasy, de suspans sau de dramaturgie, nu uita că numai în această săptămână, Nemira îţi oferă o reducere de 40% pentru autorii români. Peste 100 de titluri şi autori de o valoare incontestabilă precum Marian Truţă, Liviu Radu, Lavinia Bârlogeanu, Valentin Nicolau sau Rodica Ojog Braşoveanu.