Pasărea furtunii este prima carte din seria Războiul celor Două Roze, de Conn Iggulden.

În 1437, la ani buni după domnia bravului Henric al V-lea, urcă pe tron fiul său, Henric al VI-lea, renumit pentru blândeţea lui. Sănătatea şubredă îl face un monarh slab, care nu poate conduce decât cu ajutorul apropiaţilor. Există însă destui ca ducele de York, convinşi că Anglia trebuie guvernată cu o mână de fier pentru a supravieţui. Teritoriile ei din Franţa sunt ameninţate şi umblă vorba că se pune la cale o răzmeriţă. Se răspândesc temerile că Anglia nu va rezista, cu atât mai mult cu cât Henric al VI-lea vrea să o ia de soţie pe Margareta de Anjou. Se adună nori grei. Cine sau ce poate salva regatul înainte să fie prea târziu?

În continuare vă invităm să citiţi 10 lucruri mai puţin cunoscute despre Războaiele Rozelor.

1. Niciuna din case nu foloseau un trandafir ca simbol.

Războiul celor Două Roze îşi trage numele din culorile trandafirilor, pe care se presupune că fiecare casă îi folosea ca emblemă. Această legendă a apărut după ce Shakespeare şi alţii au scris despre ea, dar istoricii din prezent susţin că niciuna din case nu avea ca emblemă principală un simbol floral. Trandafirul alb era doar una din multele embleme folosite de casa York, în timp ce trandafirul roşu al Lancasterilor nu a fost adoptat ca simbol decât în anii 1480, când conflictul era deja spre final. Numele de „Războaiele Rozelor” a fost folosit abia în secolul XIX, dar până atunci erau cunoscute ca „Războaiele Verilor”.

2. Casa York şi Casa Lancaster erau descendenţi ai aceleiaşi familii.

Cele două Case se trăgeau din fiii lui Eduard al III-lea din Casa Plantagenent, care a condus Anglia între 1327 şi 1377. Cei din York erau descendenţi din al doilea şi al patrulea dintre fiii lui Eduard, în timp ce Lancasterii se trăgeau din al treilea fiu, John din Gent. Arborele genealogic complicat a permis ambelor facţiuni să aibă drept legitim asupra moştenirii regale, deşi, după standardele moderne, Casa York avea un caz mai puternic.

3. Una din cele mai misterioase dispariţii din istoria britanică a avut loc în această perioadă.

După ce regele Eduard al IV-lea din Casa York a murit, coroana a trecut la fiul său Eduard al V-lea. Pentru că acesta avea doar 12 ani, unchiul său, Richard, ducele de Gloucester, a fost numit regent. Eduard şi fratele său mai mic au fost trimişi să traiască în Turnul Londrei, pentru protecţie. Când unchiul lor şi alţi nobili au invalidat căsătoria tatălui lor, făcându-i fii ilegitmi, cei doi copii au devenit brusc prizonieri.  Ducele a uzurpat tronul, devenind regele Richard al III-lea şi, la scurt timp, cei doi prinţi au dispărut fără urmă. Scheletele celor doi au fost găsite în 1674, sub una din scările din Turn. Dar rămăşiţele lor nu au fost autentificate niciodată, deci soarta celor doi prinţi rămâne, încă, un mister.

4. Una din bătălii poartă numele de Losecote, pentru că cei care au pierdut lupta şi-au dat jos hainele pentru a fugi mai repede.

5. Richard Neville, Contele de Warwick, a adus la tron atât familia York, cât şi Lancaster.

Unul din cei mai bogaţi şi mai puternici nobili din acea perioadă, Contele de Warwick era iniţial un susţinător al casei Lancaster. Într-un joc pentru putere, l-a ajutat pe Eduard al IV-lea să ajungă la tron şi să conducă în numele casei York. O dispută legată de soţia aleasă de Eduard l-a făcut să schimbe taberele şi să îl susţină pe Henry al VI-lea, care a câştigat războiul pentru Lancasteri şi a pus bazele dinastiei Tudor. Aceste mişcări politice l-au făcut să primească numele de Kingmaker.

6. Elizabeth Woodville era cunoscută ca Regina Albă.

Soţia aleasă de Eduard al IV-lea, Elizabeth era considerată cea mai frumoasă femeie din insula Britaniei, dar se trăgea dintr-o familie mai puţin bogată.

7. Eduard al IV-lea avea 1,93 metri şi era considerat unul din cei mai înalţi bărbaţi din acele timpuri.

8. Margareta de Anjou conducea casa Lancaster.

Deşi moştenitorul din casa Lancaster era Henry al VII-lea, care avea 28 de ani, mama sa, Margareta de Anjou era cea care lua deciziile militare şi strategice. Pentru că soţul ei, Henry al VI-lea, avea probleme psihice, ea a condus de fapt regatul înaintea Războaielor Rozelor, iar când luptele au început, a continuat să facă asta.

9. Bătălia finală de la Bosworth nu a avut loc la Bosworth

În acea perioadă, bătălia era cunoscută ca bătălia din Redemore, de la „reed”, pentru că locaţia era o mlaştină şi era plină de papură. A luat numele de Bătălia de la Bosworth abia 25 de ani mai târziu.

10. Războiul celor Două Roze au fost inspiraţia lui George R.R. Martin pentru Urzeala Tronurilor.

Multe aspecte din cunoscuta serie de cărţi a lui Martin sunt bazate pe evenimente şi locaţii reale. Casele Stark şi Lannister sunt bazate pe York şi Lancaster. Zidul din Nord este bazat pe Zidul lui Adrian, care despărţea în vremea Imperiului Roman, Anglia de Scoţia. Nunta Roşie are la bază două evenimente asemănătoare din istoria scoţiană: Cina Neagră si Masacrul din Glencoe.