A.S. Byatt (Antonia Susan Byatt) s-a născut la 24 august 1936 în Yorkshire. A studiat la Cambridge şi Oxford, în1972 a devenit lector universitar în literatură engleză şi americană la University College, Londra, iar în 1983 a renunţat la cariera universitară pentru a se dedica în întregime scrisului. A fost preşedinte al Society of Authors între 1986 şi 1988, membru al Literature Advisory Panel al British Council între 1990 şi 1998, şi membru al juriului pentru numeroase premii literare, inclusiv pentru Booker Prize. Este unul dintre criticii literari de marcă ai momentului. Trăieşte la Londra, iar în lunile de vară în sudul Franţei. Cărţile sale se remarcă prin senzualitate şi pasiune, printr-o “foame de poveste”, cum aprecia unul dintre criticii ei. Romanul “Pasiune” i-a adus în 1990 Premiul Booker.

“Cartea copiilor” este o ficţiune în care istoria se împleteşte cu basmul şi cu reflecţia despre literatură. Nominalizat la Man Booker Prize în 2009, romanul povesteşte despre două generaţii ale unei familii din ţinutul Kent, Anglia. “Povestea începe în 1895 – spune editura -, într-o criptă de sub South Kensington Museum, unde este descoperit un fugar. A.S. Byatt urmăreşte mai multe destine într-un timp al poveştii ce depăşeşte două decenii şi se apleacă mai ales asupra universului feminin. În ficţiunea sa, care are toate calităţile marii literaturi, absurdul şi cruzimea fiinţei umane joacă roluri principale.”

În muzeul amintit, Olive Wellwood, scriitoare celebră, autoare de cărţi pentru copii, hotărăşte să scrie o carte unică şi întâlneşte unul dintre personajele acestei cărţi. Byatt vrea să suprindă momentul 1900 – romanul începe cu o naştere şi se încheie cu un carnagiu în tranşeele din Flandra, în 1916, e povestea unui ciclu de douăzeci de ani care poartă eroii şi cititorii de la Londra la Paris şi Munchen, ani care se rezumă în cele patru mari capitole – începuturi, epoca de aur, epoca de argint, epoca de plumb – în timpul cărora copiii “cresc în verile încântătoare ale epocii post-victoriene” şi vor decoperi că “adulţii care-i iubesc îi trădează împotriva voinţei lor”. Copiii lui Olive Wellwood sunt crescuţi în sentimentul libertăţii, se ţine seama de părerile lor, sunt bine instruiţi. Dar epoca de aur nu durează. Pe măsură ce romanul înaintează copiii devin personaje principale iar lumea devine mai crudă. Epoca de argint e cea a timpului care trece şi în care fiecare dintre copiii deveniţi adulţi are traiectoria sa; e şi epoca înfrângerii părinţilor. După care izbucneşte războiul. Dar Istoria continuă.

Criticii susţin că personajul Oliviei Welwood este inspirat de scriitoarea britanică Edith Nesbit, considerată prima scriitoare modernă de literatură pentru tineri. Pe scurt, ne aflăm în faţa unui roman care este, concomitent, o frescă istorică şi un roman de imaginaţie, o reflectare asupra creaţiei.

“Chiar dacă nu ştii nimic despre Nesbit, despre Gill sau despre frământările din epoca edwardiană, poţi citi Cartea copiilor fără să ratezi nimic din uimitoarea ei rezonanţă, datorită forţei narative şi meditaţiei pătimaşe despre condiţia umană, prezente în toate cărţile lui A.S. Byatt.”- The Telegraph

“Cartea copiilor este, de fapt, un roman pentru adulţii cei mai pretenţioşi, o ficţiune care spulberă mitul copilăriei ca vârstă de aur.”- London Review of Books

Autor: Stelian Țurlea