Conceptul de ”spiritism” ne evocă în memorie o serie de practici deloc ortodoxe, despre care nu prea știm ce să credem. Poate că este numai o joacă pentru adulți, fascinați de misterele de dincolo, poate că este o farsă mai mult sau mai puțin reușită menită să ne escrocheze, poate că totuși, este ceva acolo, un fenomen, o practică, ceva ce ne poate ajuta să ne îmbunătățim viața, fără a cădea în ridicolul filmelor de groază de categorie B.

Dacă înlocuim termenul ”spiritism” – prea puțin fundamentat științific și cu ușoare valențe peiorative –  cu cel de ”channelling” – atunci depășim sfera paranormalului și intrăm pe tărâmul unei adevărate școli de gândire și dezvoltare personală. Și care este totuși diferența? Spiritismul insistă pe ideea de invocare a celor plecați dintre noi, în timp ce channelling-ul se referă mai mult la propria noastră persoană și la modurile în care, practicând această tehnică, vom putea nu numai să intrăm în contact cu entități imateriale, dar putem să accedem la propria spiritualitate, astfel încât să putem să influențăm pozitiv viața noastră și a celorlalți.

Cartea lui Vitaliano Bilotta – Inițiere în chanelling – pune accent exact pe această formă de dezvoltare personală și spirituală, descriind channeling-ul mai mult ca pe un mijloc, și nu ca pe un scop. Introducând în prima parte a cărții un capitol ce definește, descrie și analizează channeling-ul, de la formele sale incipiente și până în prezent, autorul ne face clar de la bun început faptul că acest procedeu are o îndelungată istorie, care se confundă aproape cu negura genezei omului, și, indiferent de cultură sau epocă, oamenii l-au practicat pentru a se apropia mai mult de spiritualitatea universală.

Citește mai mult pe mayra.ro

Autor: Andreea Sterea