Barnes nu va primi niciodată Nobelul pentru literatură, m-am resemnat deja. Deşi e unul dintre cei mai buni scriitori în viaţă, nu face parte din nici o minoritate sexuală sau etnică, e mult prea liber şi ironic pentru a se ralia unei cauze, nu l-a persecutat nimeni până acum… Pur şi simplu nu are “what it takes”. (Sunt ironic, nu reacţionaţi prea dur 🙂 )
Nici odată cu vârsta situaţia nu pare a i se îmbunătăţi. Acelaşi povestitor fabulos pe care nu poţi să-l prinzi, dar nici nu poţi să-i rezişti, dându-ţi să guşti din excesul de lucidate topit în ironia cea mai rafinată. Chiar şi într-o carte de non-ficţiune cum e Nimicul de temut (în original Nothing to be Frightened Of, în curs de traducere de Mihai Moroiu). Există foarte, foarte multe recenzii despre ea pe net. Eu vroiam să o amintesc doar pe cea apărută pe coperta New York Times Book Review, nr. 28 / 6 octombrie (vezi mai jos varianta online a ediţiei în limba română. Articolul în forma originală aici).
De asemenea, aceeaşi editori ai NYT Book Review au realizat cu ocazia sfârşitului de an două topuri. Un long list intitulat 100 Notable Books of 2008, şi un short list: The Ten Best Books of 2008. Evident, din sutele de mii de cărţi publicate doar în spaţiul anglo-american, să ajungi chiar şi în lista celor 100 e o mare realizare (atenţie, intră şi traducerile!). Ca să ajungi în lista celor mai bune zece cărţi (împărţite în două categorii, ficţiune şi non-ficţiune)… înseamnă că cineva acolo sus te iubeşte. EL (Moş Crăciun, desigur) sau editorii de la NYTimes. Oricum alegerile de acest gen au întotdeauna o doză de subiectivism şi întotdeauna rămân multe cărţi pe dinafară care ar fi meritat să figureze printre cele mai bune. Dar… în momentul ăsta îmi pasă prea puţin, întrucât Nimicul de temut e una dintre cele mai bune 5 cărţi de non-ficţiune ale anului. Yeay 😀
PS: tocmai ce am terminat de scris cele de mai sus şi am aflat că un alt Times (cel din UK, de data aceasta) a făcut şi el un top cu cele mai bune zece cărţi ale anului 2008. Şi – surpriză! – Nimicul de temut e şi pe lista aceea 🙂 N-am apucat să citesc decât câteva zeci de pagini din ea, dar sunt sigur că merită toate recomandările şi premiile. Paragraful de debut te spulberă. Şi cine mai are azi curajul şi puterea să scrie o carte despre moarte?
PPS: În acelaşi număr din NYTBR e şi o recezie la un volum de povestiri de John Barth.
Sărbători fericite şi să ne auzim cu bine!
[issuu viewmode=presentation layout=http%3A%2F%2Fskin.issuu.com%2Fv%2Fcolor%2Flayout.xml backgroundcolor=2A5083 documentid=081124081854-de9417a5a0e44eca82e10c38d838bf1a docname=nytbr-28 username=nytbr loadinginfotext=NYTBR%2028%20%20%7C%206%20octombrie%202008 width=500 height=600 unit=px]
Tweet
Ah, Barnes… Mi-a intrat la suflet inca de la “Pedantul in bucatarie”. Un virtuoz al prozei britanice contemporane, un maestru al ironiei sublime… O lectura extrem de placuta. Ma bucur ca Nemira a publicat atatea opere ale lui Barnes. Cei care nu l-au citit inca nu stiu ce pierd.
Este in librarii? Ca nu tin minte sa o fi vazut… Barnes e printre preferatii mei.
@Adina: nu, e inca in pregatire, dar vine in curand 😀
Sa vina, sa vina, abia astept. Cel mai mult mi-a placut Scrisori de la Londra. E drept, inca nu am citit Tour de France.
@Adina: atat traducatorul si redactorul mi-au spus cu mana pe inima ca nu l-au vazut pe Barnes asa intr-o forma ca in cartea asta autobio(-fictionala, desigur 😀 )! Tot n-am apucat sa ma afund in ea cum trebuie, am citit doar pe sarite, dar mi s-au dat spre lectura cateva pasaje din traducere care sunt absolut criminale! (formulare improprie, dar excedata de entuziasm)
[…] asteptat cartea cu nerabdare inca de cand Nemira anunta pe blog ca e in pregatire si pot spune ca am citit-o aproape pe nerasuflate. Da, in ciuda subiectului, nu e […]