Alături de Jules Vernes, H. G. Wells este recunoscut ca unul dintre părinții literaturii SF, și, mai mult decât atât, literatura universală îl plasează printre acei scriitori speciali care au împins limitele imaginației, lăsând posterității șansa de a trăi în realitate ceea ce ei au explorat pe tărâmul fanteziei.

Volumul Mașina timpului cuprinde trei dintre operele lui Wells care i-au conferit eticheta de vizionar. Prima, cea care dă titlul volumului, poate cea mai cunoscută lucrare a lui Wells, este mai mult decât o poveste SF despre călătoria în timp. Prin felul în care planurile narative se împletesc, ne dăm seama că autorul a fost profund interesat de dinamica intrinsecă a psihicului uman, conducându-ne către mistere de nebănuit, care alcătuiesc însăși esența individului, printr-o serie de elemente arhetipale.

De la călătoria inițiatică, la frică, la relațiile inter-umane, Wells ne spune nu numai povestea științei călătoriei în timp, dar ridică și o serie de probleme universale despre societate, sistem, decadența unei culturi, etc. Chiar dacă până la Wells, călătoria în timp mai fusese subiect de fantezie literară, el a fost primul care a împletit rigorile științei cu imaginația, manipulând o serie de idei și teorii preluate de la profesorul său, Thomas Henry Huxley.

Insula doctorului Moreau, o altă lucrare pentru care Wells și-a câștigat și consolidat poziția de monstru sacru a literaturii SF, este, pe cât de surprinzătoare ca idee, de vie ca imagistică vizuală, de fantastică, sub aspectul temei abordate, pe atât este de profund zguduitoare prin mesajul pe care îl transmite. Pornind de la un subiect fierbinte pentru societatea științifică și cea civilă a vremurilor sale, vivisecția, lucrarea lui Wells invită cititorul la o reflecție adâncă asupra naturii umane și a monstrului din noi înșine. Să fie un rechizitoriu amar la adresa societății actuale? Să fie un avertisment pentru generațiile care vor veni? Să înțelegem dezumanizarea ca pe un beneficiu sau ca pe o cruce pe care o vom purta inevitabil? Povestea lui Wells nu are menirea de a ne răspunde la toate aceste întrebări, ci de a ne determina să căutăm răspunsuri în noi înșine.

Lumea eliberată, ultima dintre lucrările cuprinse în volum, este exemplul perfect de extraordinară intuiție și viziune a lui Wells. O lume în care ajungem la tehnologia și înarmarea nucleară. Un prezent de care astăzi nu ne mai mirăm, o realitate care nu se simte deloc a fi eliberatoare. Wells ne prezintă cursa omului către un ideal tehnologic, către un salt în viitor, către o evoluție care a avut deja loc. Suntem mai liberi? Ne-a adus progresul tehnologic și atingerea culmilor științei liniștea? Vom fi martorii lumii imaginate de Wells…

Un volum care aduce în prim plan una dintre cele mai luminate minți, un scriitor de o calitate rar întâlnită și trei povești ce ne pun față în față cu lumi plauzibile, unele dintre ele chiar prezente, cu personaje și situații ce ne invită la introspecție și, de ce nu, la responsabilitate.