Michel Malherbe deschide al doilea volum al operei sale Enciclopedia Religiilor cu următoarea observaţie: Teribila înmulţire a marilor curente religioase sau filosofice, pe care le-am prezentat sumar, ne face sã credem, pe bunã dreptate, cã omul este incapabil sã gândeascã clar în raporturile sale cu Dumnezeu. Aceastã extraordinarã confuzie poate pãrea un tablou descurajant al fantasmelor religioase ale umanitãþii. Am fi astfel îndreptaţi spre indiferenţã sau, mai rãu, spre sarcasm. Cu siguranţã, nu am putea înţelege clar natura relaţiilor între Dumnezeu şi oameni dacã ne-am agãţa de diferenţele dintre religii. Ni se pare, totuşi, cã pornind de la tatonare şi incertitudine se contureazã un tablou bine delimitat al personalitãţii spirituale a omului.

Dacă în primul volum autorul francez a dovedit o rigurozitate extraordinară în prezentarea, analizarea şi discutarea religiilor, sectelor şi grupărilor religioase din zorii vremurilor şi până în perioada contemporană, cel de-al doilea pune un accent deosebit pe discutarea particularităţilor relaţiei dintre om şi Dumnezeu, care, într-un plan mai profund, poate fi tradusă ca relaţia omului cu propria-i spiritualitate.

Incursiunea autorului în istoria şi manifestările religoase ale lumii seamănă şi de data aceasta cu un drum iniţiatic pe care Malherbe ne invită să îl parcurgem alături de el. De la discutarea dependenţei omului faţă de “zeul” sau zeii săi, indiferent de numele pe care îl poartă religia în care s-a născut sau convertit şi până la analizarea unor aspecte ce ţin de cultură, societate, psihologie individuală sau colectivă, credinţă şi cutume, autorul ne pune la dispoziţie o imensă comoară culturală.

Ceea ce impresionează la acest volum, ca şi la primul, de altfel, este poziţia autorului faţă de aspectele dezbătute, o poziţie de imparţialitate, de obiectivitate lucidă. Malherbe nu cade în capcana nici unui dogmatism, nici unei judecăţi de valoare, ci ne acordă spaţiul şi timpul necesare pentru a explora împreună cu el misterele acestei lumi şi de a ne trage propriile noastre concluzii.

Un alt doilea lucru de o importanţă fundamentală care este prezent în acest volum îl reprezintă abordarea unor subiecte considerate oarecum tabu: supranaturalul din perspectiva diferitelor religii şi implicaţiile profund culturale şi sociale pe care acesta le-a determinat de-a lungul istoriei: apariţiile de la Medjugorje şi Kibeho, viziunile şi apariţiile, toate acestea sunt discutate şi analizate dintr-o perspectivă obiectivă, lăsând totodată cititorilor posibilitatea de a găsi ei înşişi răspuns la întrebarea dacă supranaturalul religios are vreun viitor.

Volumul reprezintă în totalitatea sa mai mult decât un real suport academic pentru cei înclinaţi spre studii de specialitate, ci devine o lectură esenţială pentru cei care doresc să îşi deyvolte cultura generală. Subiectele propuse sunt cu atât mai interesante acum, cu cât universul religios la nivel mondial se află în plin proces de transformare, propunând abordări care împletesc sacrul şi profanul într-o manieră accesibilă. Ambele volume devin aşadar o cheie de boltă în înţelegerea nu numai a diverselor religii de pe glob, ci şi în înţelegerea propriei spiritualităţi şi a mutaţiilor pe care aceasta le suferă în acelaşi ritm cu care se dezvoltă lumea în care trăim.