O victimă. Cinci suspecți principali, printre mulți alții. Un anchetator hotărât să afle adevărul în ciuda tuturor piedicilor și… doi protagoniști cu totul speciali: Melania și motanul Mirciulică. Unde este Liz Taylor în toată povestea asta? Ei bine… să o lăsăm pe Rodica Ojog-Brașoveanu să ne spună…

Marea doamnă a romanului polițist românesc ne oferă în volumul O toaletă a la Liz Taylor o poveste ce se poate încadra cu succes în galeria marilor opere de gen mistery / thriller internaționale, nu numai prin complexitatea intrigii și a acțiunii, ci și prin stilul inconfundabil al autoarei, un melanj de umor și suspans care i-a adus de altfel și celebritatea.

Marian Dragu este catalizatorul acestei aventuri polițiste – prin simplul fapt că personalitatea sa arogantă, stilul său de viață libertin, fanfaronada pe care a creat-o în jurul propriului succes au contribuit la acumularea unui număr semnificativ de dușmani. Marian, acest Mare Gatsby mioritic, sfârșește ucis în circumstanțe care dau bătăi de cap autorităților chiar de la începutul anchetei. Maiorul Cristescu intră în scenă, pus în situația de a descâlci ițele unui mister ce ține nu numai de elementele tipice ale unei investigații criminale, dar mai mult decât atât, de personalitățile și secretele suspecților care orbitează în jurul victimei.

Paralela dintre Rodica Ojog Brașoveanu și Agatha Christie nu a fost niciodată una gratuită, iar în acest roman, poate mai intens decât în altele, se remarcă o serie de elemente specifice prozei ambelor scriitoare: depășirea tiparelor clasice ale romanului polițist ”de acțiune” și comutarea atenției pe psihologia personajelor, singura capabilă să facă lumină în elucidarea misterului, schimbarea polilor pozitiv – negativ în construcția personajelor (să nu uităm că Melania Lupu este totuși o infractoare simpatică, dar care contribuie major la rezolvarea misterului), precum și înclinația pentru transformarea detaliilor aparent nesemnificative în indicii de o importanță covârșitoare.

Dacă ne gândim la ”Cei cinci purceluși” ai Agathei Christie, ne vom da seama că în acel roman acțiunea este aproape inexistentă, misterul dezvăluindu-se numai prin intermediul declarațiilor și amintirilor celor cinci suspecți. Volumul Rodică Ojog-Brașoveanu excelează din acest punct de vedere pentru că autoarea, intens preocupată de caracterul și motivațiile personajelor sale, nu a scăpat din vedere nici acțiunea alertă a poveștii, nici intriga din subsidiar (pe fondul crimei lui Marian Dragu se derulează și o poveste palpitantă despre conflictul dintre două bande rivale, foarte hotărâte să profite de pe urma decesului acestuia) și nici atenția pentru personajele care sunt, de altfel, și pivotul întregii acțiuni: Melania și Mirciulică.

Umorul este și el la cote înalte, specific autoarei, care și-a înzestrat personajele cu un ”limbaj de Dâmbovița” absolut savuros, inserând totodată și subtile ironii acide la adresa sistemului acelor vremuri, având grijă să scoată în evidență, în modul cel mai rafinat (și totuși sarcastic) cu putință, defectele și păcatele birocrației comuniste, a funcționărimii și chiar a Miliției înseși.

Citeşte mai mult pe Cosmopolitan.ro

Autor: Andreea Sterea