Cine a observat acea pasăre blândă și cu aspect clerical, cioara, a băgat poate de seamă, pe înserat, când ea pornește bătând din aripi spre cuib, într-o blândă și clericală companie, că deodată două ciori se detașează de restul, luându-și zborul la oarecare depărtare, unde rămân să se odihnească; această ciudată manevră sugerează omului că există o rațiune ocultă în politica stolului, potrivit căreia acea pereche vicleană pretinde a fi rupt orice legătură cu restul semenelor.

8 iunie 1870. În ciuda oboselii și a bolii, un bărbat cu barbă își scrie cu febrilitate romanul fantastic. Îl cunoaștem cu toții, e cel care i-a oferit copilăriei noastre un prieten în „persoana” lui David Copperfield. Înainte de miezul nopții, înecat în suspine își lasă pana deoparte fiind încheiate șase capitole, restul plănuind să le scrie când își va reface forțele. În acea noapte Charles Dickens a suflat pentru ultima oară în lumânare mergând să-și doarmă somnul etern. Romanul său rămâne neterminat, nici măcar schițe nerămânând în urma sa. În 1873 se petrece ceva bizar, un tânăr pe nume Thomas James susține că Charles i-ar fi dictat de dincolo de moarte restul capitolelor, ceea ce pare o explicație supranaturală dar plauzibilă în condițiile în care un simplu ajutor de tipograf a reușit a imita la perfecție stilul marelui autor, astfel că a obținut confirmarea veridicității până și din partea lui Arthur Conan Doyle.

Misterul lui Edwin Drood se deschide cu povestea a doi tineri din Cloisterham, care deși nu se iubesc, ci doar se plac, ajung să fie logodiți. Viitorul lui Edwin și al logodnicei sale, Rosa Bud/ Rosebud/Pussy, a fost stabilit dinainte ca aceștia să rămână orfani, tații lor considerând că ar fi bine ca ei să-și unească destinele. Cina de la Crisparkle, unde Edwin și Rosa ajung să-i cunoască pe gemenii Neville și Helena Landless, este un moment cheie în firul acțiunii, prin conflictul care se iscă între cei doi tineri și culminează mai târziu, imediat după cina de împăcare de la Jasper, cu dispariția lui Edwin Drood.

Acest roman ce a stârnit numeroase controverse de-a lungul vremii este o narațiune alambicată și multifațetată în care după fiecare colț de pagină îmbrăcată în haina coincidențelor, cuvintele ascund semnificații nebănuite din care se ivesc indicii mai mult sau mai puțin subtile. Fiecare element al arhitecturii halucinante de care Dickens s-a folosit pentru a construi misterul lui Edwin Drood, indiferent că ține de decorul victorian sau de atmosfera gotică, nota fantastică a unor momente, măști peste măști sub care se ascund personaje stranii, pasiuni inoportune și chiar obsesive, semne și avertismente, toate acestea devin piese ale unui puzzle care- deși incomplet- poate oferi o imagine de ansamblu destul de apropiată de realitate.

The Mystery of Edwin Drood
Anul aparitiei: 2012
Regizor: Diarmud Lawrence
Durata: 120 min.
Rating IMDB: 6.6/10

Ecranizarea acestei cărți, nefinalizată și totuși o dovadă clară a faptului că „Dickens and telly go together like custard and jelly”, plonjează direct într-o străfulgerare dezorientativă în mintea lui Jasper, un personaj conturat cu mult mai întunecat în comparație cu varianta sa din roman, ba chiar aproape un anti-erou.

Citeşte continuarea pe Bookblog.

Autor: Elena Potocean