Behind the scenes: cum se lucrează o carte – IERBURI UITATE

Cărțile. Aceste obiecte pe care mulți dintre noi le iubim, le admirăm în librării și în biblioteci. Le răsfoim, le purtăm cu noi în genți, valize, le citim acasă, în metrou sau în autobuz. Le luăm pentru noi sau le facem cadou. Vorbim cu prietenii noștri despre ele și le recomandăm mai departe oamenilor cărora credem noi că le-ar plăcea. Pentru mulți dintre noi/voi, deja fac parte din viața noastră și înseamnă foarte mult/e. Cu toate astea, foarte puțini știu cât de mult se lucrează la o carte. O mică armată de oameni extrem de pasionați se implică cu drag, își lasă un pic de suflet în paginile cărților, iar apoi le eliberează în lume. De la scriitori, și până la redactori, traducători, corectori, graficieni, DPT-iști, și până la oamenii din tipografie, colegi din marketing, promovare, PR, social media și așa mai departe. Ca o carte să ajungă în formă finală în brațele unui cititor, înainte de asta trece prin foarte multe mâini dedicate care își doresc ca volumul respectiv să arate cât se poate de bine, ca voi să îl îndrăgiți.

Noi, cei care facem o parte dintre toate aceste treburi, vrem să vă împărtășim și vouă care e viața unei cărți și cum ajunge de la noi și până la voi. Așadar, ne-am dorit să luăm exemplu un proiect editorial de care suntem foarte mândri și pe care voi, cititorii, l-ați primit cu atââât de mult entuziasm! E vorba despre Ierburi uitate, de Mona Petre – o carte pornită ca urmare a proiectului online cu același nume, fiind o colecție de căutări botanice și experimente culinare inspirate de flora spontană, asocieri de gusturi și tehnici de gătit din alte vremi. Pe scurt, o bijuterie de carte despre plăcerea de a experimenta și despre curiozitatea care vine la pachet cu asta.

Cum a pornit totul

Cartea e rezultatul unui demers început de Mona în urmă cu aproape un deceniu, pe când lucra între patru pereți, pentru o industrie cu care nu se mai identifica. Ierburi uitate s-a născut în 2013 dintr-o dorință a ei de evadare într-un univers „verde”, la polul opus de realitatea ei cotidiană, așa cum veți afla încă de la primele pagini ale cărții. Ceea ce a început ca o mică viață virtuală a devenit treptat preocuparea sa principală, transformând-o ulterior într-un stil de viață.

Și, după ani de experimente, cărți de botanică citite, explorări și colecții compuse din articole, texte și fotografii dedicate speciilor botanice alimentare folosite în trecut, uitate sau aparent pierdute de bucătăria contemporană, Mona s-a hotărât să publice o carte și să scoată în lume toată munca ei.

And here we are.

Echipa care a lucrat cartea

După cum vă spuneam, e nevoie de o mică armată de oameni care lucrează o carte. În cazul acesta particular, având în vedere background-ul creativ al Monei (graphic designer freelance), ea s-a ocupat de design interior, copertă și fotografii. Bine, sinceri să fim, credem că un mare ajutor a fost și Herman, cățelul ei adoptat 🙂 Poate că nu a pus lăbuța la muncă efectiv, dar sigur a ajutat cu suport moral și iubire. Așa că, natural, și el face parte din echipă.

Fotografie de Andreea Mitran

În spatele cărții este și un redactor pasionat care s-a ocupat de editare & suport moral pe tot parcursul cărții: Alexandra Rusu, director editorial Nemira. O să lăsăm să vorbească de la sine, în locul nostru, o postare făcută de Alexandra chiar în ziua în care am anunțat lansarea cărții:

Dragă Mona, happy publication day. Am editat câteva cărți, dar a ta e cumva diferită. Nu pentru că mi-a sucit decisiv perspectiva despre natură și cum ne așezăm în ea, așa de urbani și de stângaci cum suntem majoritatea. Nu pentru că mi-am extins neapărat palmaresul gastronomic, deși să știi că am renunțat la rețete  Ci pentru că am văzut cum munca de peste 10 ani a unui om iese la lumină într-un mod spectaculos, într-o perioadă când îmi pierdusem, în general, speranța. Și că încăpățânarea, curajul, nebunia de a ține de lucrul tău, așa cum îl vezi tu, au sens, au șanse, au public. O să gătesc ridichea aceea neagră, cât de curând, dar să știi că am mințit în headline, nu e o colecție de căutări botanice și experimente culinare, e un curs universitar și un roman nescris și o poveste frumoasă și ramificată despre oameni și câini.

Apoi, o carte de o complexitate așa mare, precum Ierburi uitate, a avut nevoie și de consultanță științifică, pe care a făcut-o Miruna Popa. În procesul de publicare a unei cărți, e nevoie de corectură, pe care a realizat-o Roxana Popescu. După ce a fost gata interiorul cărții (după aproape 3 luni de muncă aproape continuă), cartea a ajuns în departamentul nostru de DTP, și mai ales la colega noastră Magda Bitay.

Din momentul ăsta, cartea deja era pregătită să ajungă în mâinile cititorilor. Dar până atunci, echipa noastră de marketing&promovare i-a făcut planul de comunicare, colegii au strâns toate informațiile să pună cartea pe site, iar în paralel colega de la producție ținea aproape cu tipografia, până când am fost chemați să dăm Bunul de Tipar pentru carte.

Behind the scenes la tipografie

Revin cu vești, după ce mi-am petrecut prima parte a zilei în tipografie, dusă acolo cu noaptea-n cap, să stau lângă tipografii mașiniști odată cu trasul primelor coli. Nu m-am dus din sentimentalism, ci pentru că am ținut musai să dau bunul de tipar pe coliile din fața mea. După atâtea luni de bibilit până la manie fiecare colțișor din carte, nu puteam lăsa la întâmplare acest pas care ține de amestecul celor patru culori de bază, cyan-magenta-yellow-black (cmyk).

Tiparnițele moderne setează automat profilul cromatic, e un proces mult evoluat din vremurile când mașinistul potrivea culorile turnând mai multă sau mai puțină vopsea din fiecare culoare, dar chiar și așa, în funcție de subiectul fotografiilor, tot vrei să intervii acolo unde e necesar. Mai ales în cazul imaginilor cu mâncare, un lucru pe care nu-l vrei sigur este chiar și un pic prea mult cyan (albastru).

După ce m-am învârtit toată dimineața pe lângă domnul Alexandru și mașina lui uriașă, pot să spun că-s tare mulțumită de ceea ce a ieșit și ce va ieși din tiparniță zilele următoare.

La finalul ”trasului”, care va mai lua o vreme, urmează uscarea, tăierea și legarea și abia în vreo 10 zile voi putea pune mâna pe prima cartea fizică. Număr orele!

Mona Petre

După publicare

Cartea a ieșit din tipografie și a ajuns la depozitul nostru, unde colegii au început să împacheteze peste 1000 de precomenzi și să le trimită către cititorii nerăbdători! Dar până atunci, câteva sute de exemplare au ajuns la Mona acasă, unde timp de 2 zile și 2 nopți au fost semnate cu drag și spor.

Iar de acolo, cărțile au ajuns în bibliotecile voastre și în librării.

Cartea o găsiți acum pe www.nemira.ro și în librăriile din toată țara, iar proiectul îl puteți urmări în continuare pe Facebook și Instagram.


Sperăm să v-a plăcut călătoria alături de noi și sperăm să vă bucurați de carte!

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.