Fiecare dintre noi are un talent ascuns care strălucește cel mai bine atunci când lucrăm cu lucrurile care ne fac cea mai mare plăcere. În fiecare birou tencuit de cuvinte și cărți proaspăt scoase din tipar, se ascund persoanele din spatele fiecărei cărți care a ajuns vreodată la voi în bibliotecă. Cu o cană de cafea alături, un pisic sau un cățel, și zumzăitul tastelor de la calculator pe fundal, se lucrează cu spor la noile cărți.
Și deschidem ușa și să cunoaștem echipa Nemira.
Care sunt provocările cu care se confruntă și ce înseamnă, de fapt, să lucrezi într-o redacție dintr-o editură? Cine sunt ei în afara jobului?
Dragi cititori, sperăm că v-ați așezat într-un loc confortabil, pentru că editura Nemira este gata să vă arate oamenii din spatele cărților care ajung la voi.
Book Insider este o serie de mini-interviuri în care colegii din redacție povestesc cum se lucrează o carte și care este, de fapt, „viața” ei.
Haideți să o cunoaștem pe Magda Bitay, care lucrează desktop publishing la Nemira din 2014, adică tehnoredactează cărți, scoate corecturi de redactare și corecturi de literă, pregătește forma de tipar și trimite cartea pentru a fi tipărită, lucrează e-book-uri și își dă cu părerea despre texte când se împart în redacție manuscrise noi. Compartimentul ei este ultima oprire a lungului drum de la obținerea drepturilor de autor ale unei cărți până la lumina tiparului.
În viața din afara cărților are două obiective majore: să salveze animăluțe abandonate și să practice budismul zen.
1. Cum arată o zi de lucru pentru tine?
Din pandemie mi-am format un obicei: îmi încep ziua cu lectură. La prima oră a dimineții mă așez pe balcon sub un dud, închid toate telefoanele posibile și citesc. E cel mai pur și mai frumos moment al zilei. Acum, iarna, pomul e golit de substanță dar tot mă primește la el să-mi savurez momentul de pace. La ora nouă se dechide oficial ziua de lucru, slack-ul începe să se miște, intru în dialog cu colegii și planificăm lucrul. Sunt zile și zile, de când lucrez de acasă am experimentat multe tipuri de program. Sunt zile interminabile, foarte încărcate, cu deadline-uri strânse și cu speranțe mici de finalizarea lucrării, sunt zile mai relaxate în care ai timp să discuți amical cu colegii, nu alergat fiind de timpul nemilos. Și evident există ziua de luni, cea în care se merge la redacție ca pe vremea binecuvântată de dinainte de pandemie. Lunea ne trezim toți devreme să nu ne-nghită traficul cu totul, când reușim să ajungem la sediu ne așezăm la masa comună a ședinței de redacție unde discutăm cu ce necazuri se confruntă fiecare dintre noi la lucrul cărților. Ziua asta petrecută cu colegii, în birouri, la ședință, la bucătărie la prânz, îți aduce în viață un fel de normalitate, vezi că și ceilalți se confruntă cu probleme, nu doar tu, și celorlalți le e dor de starea de birou.
2. Care sunt momentele în care te simți fericită că ai ales această meserie?
Când lucrez o carte, fără să vreau, o și citesc, nu integral, evident, dar dacă textul mă prinde o citesc în corectură cap-coadă. Câteodată descopăr cărți care pur și simplu mă farmecă într-o asemenea măsură încât la ieșirea din tipar cumpăr mai multe exemplare și le dăruiesc. Mă simt privilegiată că sunt atât de aproape de inima unei cărți.
Și mai există un moment în care sunt cel mai fericit muritor de pe pământ: târgul de carte. E o mare bucurie să văd oameni venind să caute și să și cumpere munca noastră! Am un succes personal: momentul în care conving pe cineva venit în plimbare la Romexpo să cumpere o carte Nemira. Am fost prezentă la toate edițiile târgurilor Gaudeamus și Bookfest de când lucrez aici și obiectivul meu clar era să povestesc tuturor cumpărătorilor despre cărțile la care lucrasem și pe care le prețuiam, evident.
3. Ce este cel mai dificil în ceea ce faci?
Sunt momente de panică, sunt dăți când am un deadline, dar cartea pe care am paginat-o se întoarce din corectură mult modificată, atunci este aproape imposibil să-mi respect termenul sau pot face asta lucrând noaptea. Și a mai fost un moment interesant: în anul istoric 2020 m-am trezit acasă cu un computer în față și cu niște programe noi de deslușit. Ne apucasem de e-book-uri. Pot să spun că nu mă mai ridicam din fața ecranului și când îmi ieșea bine un e-book mi se părea că am câștigat o probă olimpică la natație!
4. Să tehnoredactezi înseamnă să fii plătit ca să citești?
Asta este o întrebare drăguță! Chiar ludică, aș zice. Sigur, din afară poate părea și astfel. În realitate lucrurile sunt mult mai nuanțate, evident! Cărțile sunt materialul nostru de modelaj, încercăm să le dăm o formă cât mai elegantă și atractivă, esența fiind deja desăvârșită de autor.
5. O amintire profesională prețioasă: un moment, o persoană, o carte.
Știam că la Nemira există o colecție de carte de teatru de dinainte de a lucra aici. Colecția e superbă, sunt editate multe cărți valoroase, dar într-o bună zi, a apărut în redacție jurnalul de lucru al regizorului Andrei Tarkovski. Unul dintre cei mai mari regizori ai tuturor timpurilor! Lucrul la acea carte a fost o experiență inițiatică, părea incredibil să pot lua parte la nașterea acestei cărți în varianta română!
