Eroul cărţii, John, cunoscut şi drept „Numărul patru” are o viaţă de fugar. El face parte dintr-un grup de nouă adolescenţi cu puteri supranaturale, aşa numiţii lorici, veniţi de pe planeta Lorien, care sunt urmăriţi de invadatorii Mogadorieni. Aceştia vor să-i ucidă pe supravieţuitori, însă nu o pot face decât în ordinea numerelor lor.

„L-au prins pe Numărul Unu în Malaysia.
Pe Numărul Doi în Anglia.
Şi pe Numărul Trei în Kenya.
I-au ucis pe toţi.
Eu sunt Numărul Patru.
Eu sunt următorul.”

Lorienii au capacităţi miraculoase, aşa numitele „moşteniri”, însă, dincolo de caracterul fantastic al personajelor, acestea sunt prezentate şi cu latura lor umană. Le simţi frica, nesiguranţa, temerile, slăbiciunile, incertitudinea sentimentelor, poţi empatiza cu ei, iar acest lucru îi face să ne pară mai apropiaţi, mai asemănători nouă.

Numărul patru, ca şi toţi ceilalţi lorieni, are un cepan, adică un fel de „guardian”, care ţine loc de părinţi. În momentul în care un lorien rămânea fără cepan, acesta era ca şi un orfan – nu avea cine să îl mai apere, să îl mai vegheze şi mai ales să îi fie aproape în momentul în care i se iveau puterile – corespondentul maturizării. Ajuns într-o astfel de situaţie, tânărul nu avea altă posibilitate decât aceea de a-şi lua viaţa în propriile mâini. Era nevoit să se descurce singur sau împreună cu cei pe care îi întâlneşte în drumul lui şi care îi devin prieteni şi ajutoare de nădejde.

Dincolo de sprijinul extern şi de moştenirile pe care le posedă, lorienii dau dovadă de o mare putere interioară atunci când vine vorba de lupta cu forţele răului sau de necesitatea de a merge mai departe în viaţă, oricât de dificil li s-ar părea totul. Iar mesajul este cu atât mai uman şi mai uşor de înţeles cu cât ne recunoaştem în el fiecare dintre noi:

„Speranţa?… E prea devreme să renunţi la speranţă. Speranţa dispare ultima. Dacă o pierzi, pierzi totul. Iar când ai impresia că totul e pierdut, că totul e cumplit şi sumbru, speranţa continuă să existe, întotdeauna.”

Eu sunt numărul patru a fost ecranizat – I am number four (2011) – şi are şi o continuare: Puterea celor şase (deocamdată doar din punct de vedere beletristic, nu şi cinematografic). Vă recomand să vizionaţi atât filmul, dar şi să citiţi a doua carte, dacă vreţi să aflaţi prin ce aventuri trec lorienii (the good guys) în confruntarea lor cu mogadorienii (the bad guys).

Citeşte continuarea pe Bookblog.

Autor: Marinela Gheorghe

Nu uita că numai în această săptămână, volumul Eu sunt numărul patru are 40% reducere.