Lumea se schimbă. În fiecare zi.
Mai țineți minte primul calculator? Eu n-am să-l uit niciodată. Era o copie groaznică după un Spectrum Sinclair din anii ’80, produsă de ICE (Întreprinderea de Calculatoare Electronice) București. Avea un procesor de 3.5 Mhz (luați notă că procesoarele de astăzi lucrează la 3 GigaHz, deci de o mie de ori mai repede, nemaivorbind că sunt dual core) și un RAM de maxim 64k. Țin minte că la primul model (HC 90 sau 88) trebuia să introduci vreo 3 pagini A4 de cod ca să încarci interpretatorul de BASIC și apoi să poți da drumul la casetofon. După o jumătate de oră de scârțâit insuportabil (sau chiar o oră, pentru jocurile tari!) aveai șanse destul de bune să te întâlnești cu fatalul „tape load error”. Ștergeai capul de la casetofon cu spirt, reintroduceai codul și îți doreai foarte-foarte tare ca de data asta să ai noroc și să joci și tu ceva. Abia versiunea HC-91 venea cu BASIC-ul preîncărcat în ROM și era de ajuns să tastezi „run” pentru a citi discheta (floppy-ul era extern și mai mare ca un video!). Vă amintiți jocurile Dizzy? Sau Exolon? Doamne, ce vremuri… 8 culori și câteva tonalități de beep, dar era minunat!
Când vine vorba de tehnică, părinții își vor aminti mai degrabă trecerea de la pick-up la magnetofon, sau cum în anii ’80 erai rege dacă aveai un VHS. Stau și mă întreb cum va arăta Mac-ul de pe care scriu, și care mi se pare acum state of the art, în ochii copiilor mei („Haha, uite, are taste!”) 🙂
Cum spuneam la început, lucrurile se schimbă. Iar industria de carte, căci cu asta ne ocupăm, a avut o perioadă liniștită de vreo două sute de ani. Sigur, în loc de matrițer care să aranjeze literele de plumb și BT pe calc, paginăm pe computer și urcăm fișierele pe FTP. Dar, în esență, de la dispariția codexului medieval, cartea lui Gutenberg a rămas cam aceeași.
Dar lucrurile frumoase nu țin pentru totdeauna. În ultimii ani, după ce a zguduit industriile fimului și ale muzicii, era digitală a ajuns din urmă și industria cărții. Odată cu calculatoarele, textul a devenit accesibil prin intermediul pixelilor. Însă PC-urile nu sunt deloc instrumentele potrivite pentru lectura de mare întindere, se pare. Studiile arată că oamenii nu prea pot citi pe computer din cauza ecranului care obosește ochii, din cauza tuturor aplicațiilor deschise în fundal care ne distrag atenția (un buzz pe mess, un download finalizat). Și, nu în ultimul rând, din cauză că PC-urile ne amintesc de muncă 🙂
Abia în 2006, când s-au lansat primele e-readere, lectura electronică a devenit o realitate. Iar începând cu 2007, când a apărut Kindle și cei de la Amazon au lansat programul de ediții digitale, schimbarea a început să fie evidentă. Lucrurile nu s-au petrecut însă fără hopuri, iar principalul motiv pentru care uneori progresul a fost mai încet au fost chiar editorii. Mulți au agitat sperietoarea „moartea cărții în era digitală”, în timp ce alții au profețit (a se citi „sperat”) că obiceiul nu va prinde niciodată. Jurnaliștii au inflamat disputele și au exagerat schimbarea în maniere dintre cele mai hilare, dar numeroși cititori de categorie grea și-au cumpărat e-readere, în ciuda faptului că la acea vreme dispozitivele erau destul de costisitoare (400-500$) iar cărțile erau nejustificat de scumpe (din nou revenim la editori).
Cu siguranță, 2010 este anul care va rămâne în istorie ca decisiv pentru istoria cărții. După succesive scăderi de preț în cazul dispozitivelor de lectură și a lansării versiunii internaționale Kindle, după procesul intentat împotriva proiectului Google Books și războiul dintre Amazon și marile concerne editoriale, a venit 2010. Anul în care s-a lansat iPad și Apple a intrat în joc, anul în care gigantul Barnes & Noble a răspuns celor de la Amazon și Sony cu e-readerul propriu, anul în care prețurile pentru unele bestsellere au scăzut mult sub pragul de 9.99$ pentru care librăriile virtuale s-au luptat atât de mult (unele edituri nici acum nu au renunțat).
În continuare mulți editori, mai ales în România, sunt speriați de cărțile electronice, care vin să le „distrugă afacerea” și să îi „lase pe drumuri”. În controversa dintre cartea tradițională și cea electronică, așa cum au arătat-o numeroase articole (puteți citi aici unul delicios), disputa este cel mai adesea una emoțională, nu logică. Readerele sunt în general dimensionate ca un paperback comfortabil, sunt mai ușoare și mai subțiri decât orice carte, pot stoca mii de volume, au dicționare incluse, au capacitatea de a face adnotări și de a pune semne de carte. Nu mă înțelegeți greșit, sunt la rândul meu un mare nostalgic (caut o mașină de scris și mă inițiez în fotografia pe film, vreau să restaurez vechiul picup etc.). Dar dacă spuneți că hârtia are un miros și o textură aparte… e un argument emoțional. Logic, viitorul aparține readerelor.
Schimbarea se va petrece, cu sau fără noi. Și cum pe cei de la Nemira îi știți că se ocupă cu „anticipația”… mai trebuie spus că vă pregătim ceva? 🙂
Până atunci, vreau să vă întreb: câți dintre voi aveți dispozitive electronice de lectură? Intenționați să vă cumpărați unul? Cum credeți că se va schimba piața de carte sub asediul e-readerelor?
Pentru Casimo,
Sa te vad eu ca muncesti undeva, intr-o tara din africa, luni si ani.
Nu cred ca o sa iti convina sa cari cu tine, in bagajul din cala avionului, tone de carti pe care vrei sa le citesti.
Una e sa stai in fotoliu acasa la caldurica, fara nici o grija si alta e sa alergi pe toate meridianele globului, in cele mai pocite locuri ale pamantului, ca sa castigi un ban decent pentru tine si familie.
Pentru Mihnea
Cumpara un Sony PRS 505.
Se poate incarca si poate citi orice fisier, intr-o gramada de formate, txt, doc, pdf, pub etc.
Dezavantaj, e in alb-negru si necesita lumina cand il citesti.
In plus gasesti pe internet, gratuit convertoare din diferite formate in pub, format agreat de orice e-reader.
Circula in romania o biblioteca cu peste 5000 carti de toate felurile. in format electronic.
Cine cauta, gaseste.
Din pacate se cam opreste la cartile aparute pana in anii 2000 si ceva.
@Warry: “Circula in romania o biblioteca cu peste 5000 carti de toate felurile. in format electronic.
Cine cauta, gaseste.”
Te rog sa nu mai indemni oamenii, cel putin nu pe blogul Nemira, spre asemenea “biblioteci virtuale”. Sunt niste baieti care au strans tot continutul de carte piratat de pe net si fac “afaceri”: spamuiesc sute de mii de oameni (si ca sa faca rost de adrese mai fac ei si alte chestii nasoale) carora vor sa le *vanda* un DVD cu carti furate. Pe entuziastii care stau ore in sir sa scaneze si sa ocerizeze toate acele carti nu ii invinuiesc foarte mult. Sigur ca incalca drepturile de copyright. Dar sunt iubitori de carte si impulsul lor, chiar daca ilegal, e intr-un fel altruist.
Dar pe baietii cu “biblioteca virtuala” chiar mi-as dori sa-i vad intr-un loc racoros.
Am vazut ca s-a lansat prima librarie virtuala din Romania – CorectBooks.com – si ce m-a bucurat foarte mult a fost ca am gasit printre titlurile oferite si 13 carti ale Editurii Nemira.De fapt primul lucru la care m-am uitat pe pagina a fost sa caut cartile voastre si am ramas bucuros surprins cand le-am vazut.
Atunci am realizat la ce surpriza se referea Vlad Puescu in articolul de mai sus.
Pe mine ma incanta ideea folosirii unui book reader si chiar am vrut sa imi cumpar unul dar din pacate pretul mi se pare prea ridicat si nu prea exista oferta de carti in format electronic in Romania.Poate cu ocazia asta vor aparea titluri interesante si chiar o sa ma grabesc sa achizitionez un Ebook Reader dar bineinteles ca nu voi renunta nici la cartile tiparite.Voi ramane atasat mereu de cartile din biblioteca dar ma incanta si sa am o biblioteca virtuala cu sute de titluri…
Pentru Vlad Puescu
Ai scos ideia din context.
Eu indemnam editurile romanesti, ca in loc sa se vaicareasca, sa treaca la editarea de carti in format electronic pentru vanzare legala, tocmai ca sa nu fim obligati sa folosim biblioteci pirat.
Cat despre biblioteca cu cele 5000 volume, ea este gratuita.
Practic, din punct de vedere al legislatiei romanesti nu este ilegala folosirea ei.
E ilegala doar vanzarea ei.
Ca este imorala, e alta mancare de peste.
books.corect.com vinde deja spre exemplu “Excursie la Tindari” si “Cainele de teracota” de Andrea Camilleri in format .pdf pentru e-book reader sau iPad cu doar 10,20 ron. Ma mir ca nu se vand direct de pe Nemira.ro 😀
As cumpara ebooks daca ar fi fara DRM. Altfel e prea riscant; nu poti stii daca cel care ti le-a vandut nu va capitula peste 5 sau 10 ani, caz in care colectia ta de ebooks va fi doar un ‘array of random, useless bits’. Din implementarile DRM deriva si problema ne-portabilitatii, care s-a mentionat deja.
(Desi poate parea paradoxal, exista exemple care demonstreaza ca modelul de comert online cu fisiere fara DRM functioneaza foarte bine. De exemplu ‘Good Old Games’ – http://www.gog.com – Vlad, in prisma povestilor cu care ai inceput articolul esti obligat sa arunci o privire aici 😉 )
Sau… un compromis la care as fi dipus: sa mi se ofere posibilitatea sa cumpar cartea fizica si sa primsc ebook-ul omolog, cu DRM, la un pret foarte avantajos.
@Warry: editura asta chiar asta face, nu se vaicareste. Detalii soon.
@Valentino: Corect Books s-a lansat doar cu numele. Vanzarea efectiva de carte va incepe la 1 noiembrie. Nu asta era surpriza mea. Daca cei de la Corect Books vor dori si la data lansarii comerciale sa vanda doar in format .pdf, cartile Nemira nu vor fi disponibile prin ei. Pdf este un format dezvoltat pentru PC, nu pentru dispozitive de lectura electronica.