Cărțile lor sunt citite, devorate și savurate. Fie că vorbim de sute sau de mii de pagini, de serii sau de romane standalone, autorii Nautilus au știut cum să se strecoare în biblioteca ta. Aștepți cu nerăbdare apariția fiecărui volum din colecție, momentul în care îți este dezvăluită coperta și începi să numeri zilele până când vei putea „să renunți”, cel puțin pentru câteva ore, la „statutul” de cititor, ca să redevii personaj și să îți continui aventura.

Vizităm meleaguri îndepărtate și ținuturi exotice, călătorim printre stele și descoperim noi culturi, luptăm de partea Binelui sau de a Răului (nimeni nu te judecă, iar cele două „tabere” nu sunt întotdeauna atât de ușor de delimitat), învățăm să tragem cu arcul, să mânuim toporul, axa și sabia, devenim ucenici de vrăjitori, căpitani, mercenari și asasini, pilotăm nave spațiale și „prindem” din mers numeroase dialecte și limbi străine, pregătiți pentru întâlnirile (și înfruntârile) cu zeci, dacă nu sute, de rase extraterestre (spoiler alert: unii extratereștri sunt de partea noastră).

Iar în timp ce noi ne vedem visele transformate în realitate, autorii Nautilus se întâlnesc și „colaborează” împotriva noastră: prelungesc serii, ne tentează cu numeroase nuvele, sequel-uri și prequel-uri, se joacă mereu cu soarta personajelor noastre preferate și ne oferă cliffhanger după cliffhanger. Le admirăm creativitatea și ingeniozitatea, însă cât de bine îi cunoaștem? Au secrete? Sfaturi pentru scriitori aspiranți? Hobby-uri neobișnuite? A sosit timpul să aflați!

John Scalzi. Schimbarea profesională a reprezentat sursa (nesperată) de inspirație pentru seria Războiul Bătrânilor (al 4-lea volum al seriei, Povestea lui Zoe, a apărut de curând în colecția Nautilus a editurii Nemira). După ce a pierdut postul de redactor la America Online și a ales să se dedice scrisului, a creat blogul Whatever, unde, din păcate, nu mai postează atât de des pe cât ne-am dori. Dar avem și o veste bună: fiica autorului va începe să posteze pe blog reviews pentru filme, cărți și anime-uri, anunțul fiind făcut pe 21 mai.

Fun/interesting facts: Este milionar (în 2015 a semnat un contract de 3.4 milioane de dolari – 13 cărți ce vor apărea la Tor Books, 10 SF, 3 YA) și își iubește atât de mult pisicile, pe Sugar și Spice, încât le-a creat un cont de Twitter (The Scamperbeasts). Când este lipsit de inspirație, își amintește că are de plătit creditul ipotecar pentru casă și că vrea să o păstreze. Scrie zilnic, mai ales dimineața, când nu este distras de Twitter și e-mail-uri. Cu cât este mai productiv, cu atât are mai mult timp pentru lucrurile cu adevărat importante: jocurile video.

Robin Hobb. În 1996 a început povestea lui FitzChivalry Farseer, fiu ilegitim, telepat și asasin. După 16 romane, Robin Hobb și-a luat la revedere de la personaje (de data aceasta, seria s-a terminat), prilej cu care și-a amintit de primii ani ca scriitoare. Și-a publicat primul roman, Harpy’s Flight, la 30 de ani, însă, chiar dacă a primit critici pozitive, vânzările au fost mediocre. A lucrat ca ospătăriță, a avut grijă de copii și de o fermă micuță, având din ce în ce mai puțin timp pentru scris, dar niciodată nu s-a simțit descurajată: Scrisul este, parțial, o obsesie sau o constrângere. Oamenii care sunt destinați să scrie o vor face indiferent dacă o să fie publicați sau nu, declară autoarea într-un interviu pentru The Guardian.

Fun/interesting facts: dacă ți-a plăcut geografia sau ești curios din fire, poate ai observat că harta celor Șase Ducate este… Alaska!

Robin Hobb și soțul ei au o înțelegere: el nu îi citește cărțile, pentru că mereu surprinde diferite asemănări între ficțiune și realitate. Recunoaște personaje, evenimente și locații, iar acest „har” al său o influența atât de mult pe Robin Hobb, încât ajungea să schimbe în permanență povestea, uimită de cât de mult se inspirase din viața lor.

În copilărie, împreună cu frații și surorile ei, obișnuia să le ofere nume neobișnuite pisicilor, de la Dressing Salad și Jonh the Baptist, până la Stupid și C’mere. De ce? Pisici încăpățânate: nu răspundeau la niciun nume.

Joe Abercrombie. Nu scrie despre eroi cu inima curată sau conducători curajoşi, nu scrie despre dreptate şi onoare, despre izbăvire şi iertare. În operele sale nu vom întâlni personaje desprinse din basme populare, dispuse să îşi sacrifice viaţa pentru cei din jur, pentru „binele suprem”. În schimb, vom avem parte de mercenari laşi, de asasini periculoşi, cu haruri nebănuite, de uneltitori şi trădători, de mincinoşi şi de antagonişti, operele autorului găsindu-şi unicitatea în „echipele” de anti-eroi în jurul cărora se petrece acţiunea.

Fun/Interesting facts: Una dintre primele sale slujbe a fost prepararea ceaiului la o companie de televiziune. Este un autor foarte conștiincios și le oferă fanilor săi update-uri lunare cu privire la cât de productiv a fost (sau cât de mult iubește God of War). Întotdeauna a fost fascinat de eșec: îi plac planurile care eșuează, oamenii care greșesc și care smulg înfrângerea din ghearele victoriei, care au personalități care îi conduc la distrugere. După șase refuzuri, a fost sfătuit să încerce ceva mai puțin intimidant pentru un agent literar, poate un standalone, nu ceva atât de ambițios ca o serie. Din fericire, pentru noi, nu a renunțat și, cu puțin noroc, așa cum el însuși a declarat la Serile Nautilus, un alt agent literar „a reacționat” la ce a scris. Restul… e istorie.

Andrzej Sapkowski. A scris prima sa povestire, The Witcher, pentru a se înscrie la un concurs science fiction&fantasy organizat de revista poloneză Fantastyka. A așteptat rezultatele timp de un an, fiind sigur că a pierdut și că nimeni nu i-a apreciat creativitatea. A primit locul 3 și, este sigur că dacă literatura fantastică ar fi avut o reputație mai bună în acea perioadă și nu ar fi fost considerată doar un gen destinat copiilor, The Witcher ar fi câștigat.

Netflix a anunțat că va produce un serial bazat pe seria de cărți Witcher, vândută în milioane de exemplare și tradusă în peste 20 de limbi și dialecte, cea mai apropiată dată de lansare fiind un an: 2020. Da, mai avem de așteptat, dar, până atunci, citim toate cărțile!

Fun/Interesting facts: Este poliglot. Nu crede că soldații și cavalerii pot ucide monștri (nu are o părere prea bună despre abilitățile lor). În perioada în care a lucrat ca agent de vânzări,  în fiecare an, în drum spre un târg de blănuri din Montreal, obișnuia să se oprească la o librărie și să pună aceeași întrebare: A apărut un nou volum din seria Cronicile Amberelui, de Roger Zelazny?. Nu este un secret că îi place să scrie, dar știai că scrisorile lui de dragoste erau mai lungi de 30 de pagini? Este bun prieten cu George R.R.Martin și beau împreună foarte multă bere. Declarația lui, nu a noastră! NU îi plac jocurile video.

Robert Charles Wilson. În 2018 ne bucurăm de ediția nouă a trilogiei Turbion, care se află în continuare în topurile criticilor și cititorilor de science fiction din toată lumea, o serie ce duce la extrem speculațiile științifice, o combinație electrizantă între spectacolul cosmic al stingerii stelelor și spectacolul oamenilor în pragul apocalipsei. Din clasa întâi, Robert Charles Wilson scria poveşti despre astronauţi care aterizau pe planete îndepărtate, unde erau atacaţi de monştri. Această temă a apărut şi în textul său de debut, care a fost publicat în revista Analog, la mijlocul anilor ’70.

Fun/Interesting facts: Literatura science fiction este motivul pentru care iubește să citească. Compară acest gen literar cu un briceag de armată pentru că poate avea numeroase întrebuințări. „S-a antrenat” să fie capricios, abătut și nemulțumit dacă nu reușește să scrie zilnic cel puțin câteva paragrafe. Muzica îl fascinează și cântă la banjo. Unul dintre avantajele sale preferate, fiind autor full-time, este că poate să doarmă până târziu în timpul săptămânii. A primit numeroase oportunități să scrie scenarii. însă niciodată nu a fost mulțumit de rezultatul final. Este un sceptic și nu crede în existența OZN-urilor. Stephen King l-a numit pe Robert Charles Wildon „probabil cel mai bun scriitor science fiction care scrie în ziua de azi”.