Cronică blogger invitat: Regina regit colorem

game-of-thrones-season-6-empowered-women-6

În Evul Mediu Europa a fost cucerită de un joc de strategie adus de cruciați de undeva din Orient. Un fel de surogat al războiului redus la câteva piese și o tablă de joc în pătrățele, de-a lungul secolelor acest joc s-a transformat urmând schimbările petrecute în societatea europeană. Mai întâi joc tactic, extrem de lung și de plictisitor (ca și războaiele feudale), în timp a devenit un joc de strategie din ce în ce mai provocator și mai incitant. Piesele (masive și exclusiv masculine) s-au schimbat și ele, iar jocul, care își luase numele de la piesa cea mai puternică și mai importantă, șah, adică „rege”, a suferit o metamorfoză completă în care, deși regele a fost păstrat, regina a devenit piesa cea mai puternică. Nu doar că este cea mai mobilă, mai puternică și mai surprinzătoare apariție de pe tabla de șah (în jocul original nu există piese feminine, regina din jocul european trăgându-se din vizirul din jocul oriental original), însă ea este cea care, la la începutul partidei, este așezată pe câmpul de culoarea sa. În jocul de șah, Regina este cea care „dă culoare” Regelui (Regina regit colorem).

Început ca un joc în esență masculin, cu un tron de fier la care doar bărbații visau, într-o lume în care singura ambiție permisă femeilor era de obiect decorativ la brațul învingătorilor, Urzeala tronurilor s-a transformat în sezonul VI într-un joc în care reginele devin tot mai îndrăznețe, iar regii tot mai rari și mai lipsiți de putere. Danaerys, Yara, Ellaria Sand, Sansa și Arya Stark, Cersei, Lyanna Mormont, rând pe rând fiecare personaj feminin devine tot mai puternic și mai interesant decât bărbații care înainte au dominat scena, acei „moștenitori de drept” ai tronului, Robert, Renly, Stannis, Joffrey și Tommen sau Viserys, care au jucat și au pierdut, lăsând loc celor ce păreau a nu avea nici o șansă.

Evident, mai există Jon Snow (dar el mereu a fost cuminte ca o fată, nu?), Jaime Lannister (oare o să aibă curaj să aleagă să fie luptătorul care ar putea fi sau va rămâne în continuare încurcat între fustele soră-sii?) sau, cel de la care toată aventura asta complicată a pornit, misteriosul Degețel (detestabil personaj, nu? ca un păianjen și-a întins plasa și nu a făcut decât să țeasă întruna intrigi în care toți bravii bărbați ai Westerosului, apărători ai regatului și ai dreptății, au căzut ca niște muște blege). În aceeași măsură urmărit și contestat, Urzeala tronurilor a fost încă de la început criticat pentru scenele de nuditate sau de violență (majoritatea având ca protagoniste femei), însă visul de primăvară se anunță a fi o renaștere la feminin care să compenseze pentru tot testosteronul seriei de până acum.

600p400b

Dincolo de critici și de fanii împătimiți (și care toți, până la ultimul, îl urăsc pe Martin pentru nepublicarea ultimelor două volume; eu una nu cred nici o secundă că nu le-a terminat de scris) Urzeala tronurilor este un fenomen mondial care e posibil să fi scris o nouă pagină într-o altă dispută pătimașă, una de dată mai recentă și anume cea între carte și film. Până la sezonul VI, cartea a fost înaintea filmului, cititorii știau ce se va întâmpla și urmăreau doar ecranizarea unor povești pe care mai întâi le citiseră. Începând cu sezonul VI, serialul a luat-o înaintea cărților și, după cum ni se dă de înțeles, într-o cu totul altă direcție, care nu urmărește povestea lui Martin. Sunt convinsă că nepublicarea ultimelor două volume nu a avut la bază lipsa timpului sau lipsa de inspirație a lui Martin, ci interese materiale mai importante dar care au pornit tot din faptul că serialul a ajuns mult mai popular decât s-ar fi așteptat cineva. Așadar, aparent cel puțin, filmul a bătut cartea. Practic, pentru orice fan, povestea nu e încheiată decât după ce a dat ultima filă a cărții.

Laura Câlţea. Blogul unei cititoare de cursă lungă

1 Comentariu

  1. Laur 28/06/2016 Reply

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *