După aproape cinci ani de așteptare pentru fanii-cititori ai serialului Urzeala Tronurilor şi seriei Cântec de gheaţă şi foc, Jon a înviat miraculos, punând capăt teoriilor despre cum se va întâmpla asta (pentru că nu l-a crezut nimeni mort) și oferind și o explicație pentru care personajul Lady Stoneheart nu a apărut în serial. Până la urmă, dacă învii prea multe personaje în același mod, viitoarele decese își pierd din greutate, iar moartea surprinzătoare și definitivă e unul din cele mai puternice elemente pe care se bazează povestea.

Însă simpla înviere n-a potolit fanii, care au trecut de la speculațiile despre cum va fi adus înapoi Jon la teoriile despre cum îl va fi schimbat moartea, dar și despre ce va face mai departe. Răspunsul la prima întrebare a venit destul de repede: Jon n-a suferit vreo transformare miraculoasă, n-a avut mari revelații pe tărâmul celălalt, ci a revenit cu o confirmare a faptului că dincolo de moarte nu e nimic. Totuși, moartea i-a făcut bucățele avântul de reformator al Rondului de Noapte, făcându-l să se îndoiască de deciziile lui.

Tocmai de aceea, la final de episod a decis că a fi la conducere nu e de el și a ales să renunțe nu numai la rolul de Comandant, ci și la frații săi (nu înainte de o ultimă decizie care să mai taie niște personaje detestabile de pe listele fanilor). Și asta o să aducă după sine o săptămână plină de noi speculații cu privire la viitorul său.

La polul opus, speculațiile despre trecutul lui Jon au fost aproape de a deveni certitudini atunci când Bran a călătorit via copac până în momentul în care Ned Stark a ajuns lângă celebrul Tower of Joy. Și, deși majoritatea ne doream o revelație mult mai așteptată decât învierea lui Jon, Bloodraven a devenit al doilea personaj pe lista celor mai detestate persoane din Westeros când l-a adus înapoi pe Bran chiar înainte ca Ned să ajungă la sora lui. Prin urmare, ne-am ales doar cu un strigăt de aproape-confirmare din partea Lyannei și cu o nepăsare față de revelația lui Bran că povestirile lui tati despre luptele lui eroice n-au fost chiar adevărate.

Totuși, personajul cel mai detestat a rămas Ramsay Bolton, ajuns acum Warden of the North. De data asta,  ne-a arătat din nou zâmbetul „cuceritor” atunci când Lordul Umber a decis să i-l aducă drept cadou tocmai pe micul Rickon Stark, pierdut de câteva sezoane și uitat de aproape toată lumea. Din fericire, n-o să avem ocazia să-l vedem pe Ramsay chinuind un cățeluș, pentru că Shaggydog e deja mort. Din nefericire, nu cred că Rickon se va bucura de o moarte rapidă, nu când Ramsay abia a pierdut un Stark.

Lucrurile nu stau mai bine nici în King’s Landing, unde Tommen decide să facă o vizită la sept și devine dintr-un leu amenințător un mielușel care vede lumina zeilor în mai puțin de 10 minute. L-aș fi iertat, pentru că High Sparrow poate fi destul de convingător, însă marele rege a fost manipulat de absolut toată lumea până acum, făcându-mă să mă întreb dacă are într-adevăr sânge de Lannister în el sau măcar ceva gândire independentă prin tărtăcuță. Tot ce pot să sper e să nu înceapă să-l ia drept model pe unchiul Lancel, pentru că un rege credincios e ultimul lucru de care au nevoie Cele 7 Regate.

Totuși, mai există o vagă urmă de speranță în capitală, în persoana lui Kevan Lannister, Mână a Regelui și ultima persoană rațională din Westeros după ce Doran Martell și Roose Bolton au fost uciși. Având ceva din fratele Tywin în el, Kevan nu acceptă amenințările nu-tocmai-subtile ale lui Cersei și Jaime, rezolvând o situație tensionată într-un mod cel puțin elegant, în ciuda lui Gregor Clegane, care este într-adevăr super-soldatul lui Cersei, secretul nemafiind deloc secret.

Nici Ollena Tyrell nu se lasă mai prejos, înțepând-o pe Cersei așa cum numai ea știe și reamintindu-ne de ce dialogurile dintre ea și orice alt personaj nu pot fi ușor uitate.  Și Varys rămâne același personaj care obține ceea ce vrea rapid, eficient, fără vărsare de sânge, ba chiar asigurându-și viitoare favoruri, dacă va fi vreodată cazul. Și tocmai pentru că metoda lui e impecabilă, scena următoare, în care Qyburn încearcă să-i ia locul e aproape amuzantă prin comparație.

După ce ne-a oferit cea mai faină replică a episodului trecut, Tyrion, își găsește mai greu cuvintele de data asta, încercând fără succes să lege un dialog cu Grey Worm și Missandei. Totuși, scena în sine e extrem de bine gândită pentru că subliniază subtil faptul că apropiații lui Daenerys n-au avut o viață prea ușoară, așa că jocurile și băutura nu se găsesc între obiceiurile lor.

Între timp, Dany află că n-a scăpat așa ușor de pericolele lumii Dothraki, pentru că în loc să fie fată cuminte și să vină în Vaes Dothrak după ce Drogo s-a dus să călărească prin viața de după, a îndăznit să plece în lume fără un bărbat alături, ceea ce, it is known, e interzis. Prin urmare, înainte să devină o văduvă care pune tinere soții să mănânce inimi crude, Dany trebuie să fie judecată de ceilalți Khali.

În Braavos, însă, lucrurile stau mai bine pentru cealaltă super-woman a serialului: Arya a fost primită înapoi în templu și e gata să redevină Nimeni, super-asasin. Luptă după luptă, începe să-și asculte simțurile și să o enerveze bine de tot pe blonda-Nimeni, pe care ajunge să o învingă. Totuși, testul suprerm al lui Jaqen rămâne întrebarea „Cine ești?”, dar Arya pare mult mai convingătoare când își renegă trecutul, așa că își recapătă vederea.

Prin urmare, a fost un episod în care regizorii au îmbinat aproape-confirmările mult așteptate cu demascări în toată puterea cuvântului. Per total, se pare că în absența materialului scris de GRRM, producătorii au decis să spună o poveste mai puțin secretoasă, rezolvând multe din întrebările mai vechi sau mai noi ale fanilor. Și deși confirmarea sau infirmarea unor teorii e faină, parcă mi-a lipsit puțin din misterul și nesiguranța pe care miza Martin.

Totuși, nu pot să nu sper ca episodul viitor să ne aducă și continuarea întâmplărilor din Tower of Joy, pentru că, dacă e ceva ce am învățat în Urzeala Tronurilor, e că nimic nu e sigur până nu apare pe ecran.

Articol realizat de Georgiana Vlădulescu. Jurnalul unei cititoare.