Tova Friedman avea patru ani atunci când ghetoul din Polonia unde locuia a fost lichidat, după care, împreună cu părinții ei, a fost deportată într-un lagăr de muncă nazist. La șase ani, a fost trimisă cu mama ei în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau.
În cele șase luni cât a stat acolo, Tova a fost martora a nenumărate atrocități și s-a aflat la un pas de moarte de mai multe ori, fiind una dintre puținele persoane care a scăpat cu viață dintr-o cameră de gazare. În ianuarie 1945, în timp ce plutoanele de execuție naziste lichidau ultimii supraviețuitori din lagăr, Tova și mama ei au scăpat ascunzându-se printre cadavre.
Scrisă împreună cu fostul reporter de război Malcolm Brabant, Fiica de la Auschwitz este o mărturie cutremurătoare despre unele dintre cele mai mari crime din istoria umanității.
Una dintre cele mai tinere supraviețuitoare ale lagărului Auschwitz‑Birkenau își povestește amintirile din cea mai întunecată perioadă a secolului XX.
Kirkus Reviews
Fragment în avanpremieră:
Numele meu e Tova Friedman. Sunt unul dintre cei mai tineri supraviețuitori ai lagărului de exterminare nazist cunoscut sub numele de Auschwitz-Birkenau. Am vorbit despre Holocaust toată viața mea adultă, pentru a mă asigura că oamenii nu-l vor uita.
M-am născut cu numele de fată Tola Grossman, în Gdynia, Polonia, în anul 1938, cu un an înainte de începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. După ce am trecut prin fiecare etapă a efortului naziștilor de a face populația evreiască să dispară de pe fața pământului, am plecat, în cele din urmă, în America, m-am căsătorit cu Maier Friedman, iar după o vreme mi-am schimbat numele în Tova.
Oricât de des ne-am împărtăși poveștile, eu și ceilalți câțiva supraviețuitori, se pare că oamenii tot uită. În ceea ce mă privește, m-a oripilat să aflu despre nivelul de ignoranță descoperit într-un sondaj printre tinerii americani, comandat de Conferința Revendicărilor Materiale ale Evreilor Împotriva Germaniei și publicat în septembrie 2020.
Două treimi dintre cei intervievați nu aveau absolut nicio idee despre cei care au murit în timpul Holocaustului. Aproape jumătate nu puteau să spună numele niciunui lagăr de concentrare sau ghetou. Douăzeci și trei la sută credeau că Holocaustul e un mit sau că amploarea lui a fost exagerată. Șaptesprezece la sută au spus că este acceptabil să ai concepții neonaziste.
Un sondaj similar european din anul 2018 a arătat că o treime dintre toți europenii știu la fel de puțin sau nu au auzit niciodată despre Holocaust. A mai arătat că douăzeci la sută cred că evreii au o influență prea mare în lumea afacerilor și a finanțelor.
Aceste cifre șocante și alarmante demonstrează un singur lucru: antisemitismul, sau ura contra evreilor, este în creștere în Statele Unite și în Europa. Îmi vine foarte greu să cred, după tot ce am îndurat în ghetouri și în lagărele de exterminare din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, că atitudinile periculoase din anii ’20 și ’30 ai secolului trecut își fac din nou simțită prezența. Holocaustul, cea mai îngrozitoare crimă din istoria omenirii, a avut loc cu mai puțin de optzeci de ani în urmă și deja ni s-a șters din memorie? Sincer, lucrul acesta este absolut înfricoșător.
Am acum optzeci și trei de ani, iar prin cartea aceasta încerc să imortalizez ceea ce s-a întâmplat și să mă asigur că oamenii care au murit atunci nu vor fi uitați. Și nici metodele folosite pentru a-i extermina.
Mulți oameni se întreabă dacă lumea în care trăim se aseamănă acum Europei din anii 1930, când nazismul și fascismul erau în creștere în perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe vremea aceea, antisemitismul a reprezentat politica oficială de stat a Germaniei lui Adolf Hitler. Este adevărat că niciun guvern din lumea de azi nu are o asemenea doctrină consfințită prin lege și sprijinită de grosul populației. Totuși, cunoaștem cu toții țări în care discriminarea este frecventă și poate chiar tolerată.
Ura este în zilele noastre unul dintre fenomenele cu cea mai mare răspândire. Ura de orice fel, orientată în special către minorități. Oriunde te afli în lume, te implor, nu repeta istoria pe care eu am trăit-o.
Citind mai departe, aș vrea să guști, să simți și să miroși cum a fost să trăiești Holocaustul când ești doar un copil.
Vreau să trăiești în pielea mea și a celor din familia mea, să te încalți cu pantofii noștri, deși, când ne-a fost cel mai greu, nu mai aveam pantofi. Vreau să înțelegi dilemele cu care ne-am confruntat și alegerile imposibile pe care a trebuit să le facem. Sper că te vei înfuria. Fiindcă dacă te înfurii mai este o șansă să-ți împărtășești revolta, și acest lucru face să crească șansele împiedicării unui nou genocid.
Tweet
