FRAGMENT în exclusivitate: Coco Chanel și parfumul iubirii

Cititorii fideli colecției Damen Tango sunt cei interesați de ficțiune istorică sau contemporană, povești de dragoste, personaje feminine puternice și inspiraționale. În continuarea acestei direcții editoriale, ne propunem să publicăm periodic romane care au în centru o personalitate istorică foarte îndrăgită. Deschidem seria cu fermecătoarea Coco Channel, iar în 2022 le aducem în prim plan pe Edith Piaf și Frida Kahlo.

Mademoiselle Coco și parfumul iubirii, de Michelle Marly, e despre povestea celui mai cunoscut și mai îndrăgit parfum din lume: Chanel No 5.

În 1919, Coco Chanel reprezenta deja întruchiparea eleganței pentru orice femeie modernă. Uitați erau anii de sărăcie, când fusese doar Gabrielle, orfana abandonată la mănăstire de maici, apoi fata sărmană căreia i-a fost interzisă căsătoria cu aristocratul de care se îndrăgostise.

După pierderea brutală și tragică a iubirii vieții sale, Coco trece printr-o teribilă criză existențială. Nici prietenii, nici munca nu o pot scoate din tristețea sa profundă. Asta până când, în timpul unei călătorii la Veneția, este fermecată de o mireasmă aparte, pe care vrea să o transforme în cel mai îmbătător parfum al iubirii.

Deși Coco nu știe nimic despre arta marilor parfumieri, se va dedica trup și suflet acestei aventuri temerare, pentru a crea un produs unic, un omagiu etern adus bărbatului pe care l-a pierdut.

Un roman tulburător și rafinat, precum viața mondenă din Parisul anilor 1920…

Märkische Allgemeine Zeitung

Fragment în exclusivitate

Dimitri se îndepărtă de ei pentru a fuma o ţigară afară; de fapt, și ea ar fi făcut cu dragă inimă același lucru, dar se străduia să se abţină. Nicotina afecta simţul mirosului. Cu o ţigaretă între buze i-ar fi fost imposibil să găsească parfumul parfumurilor. Chiar dacă era de părere că l-a găsit deja. Aventura cercetării trebuia însă dusă până la capăt.

Alături de Ernest Beaux continua să exploreze diversele posibilităţi. Gabrielle observă că parfumierul împărtășea viziunea ei despre unicitate. Între timp, se mutaseră lângă masa lungă din centru. Acolo, Beaux îi întinse una după alta sticluţele care conţineau diversele uleiuri din care se obţinea nota de mijloc.

— Această familie de parfumuri cuprinde cele mai luxoase arome din lume, îi explică el. Trandafir, iasomie, ylang-ylang și lemn de santal, care asigură contrastul cu substanţele mai dulci. Sunt substanţe odoriferante tradiţionale, dar într-o altă compoziţie decât cea obișnuită.

Ea mirosi și ascultă în tăcere. În cele din urmă, îl rugă să schimbe o componentă sau alta, dar niciun rezultat nu se ridica la înălţimea impresiei pe care i-o făcuse mostra numărul cinci. Munca la masa din laborator o făcu să uite de trecerea timpului. După o vreme, îl întrebă pe Beaux prin ce se distinge parfumul care-i entuziasmase simţurile.

— E procentul mare de aldehide, răspunse el.

— Aldehidele sunt molecule artificiale, nu-i așa? întrebă ea, trimiţându-i în sinea ei o mulţumire lui François Coty, care o iniţiase în secretele producerii parfumurilor. Ernest Beaux confirmă dând din cap. Privirea lui trecu fugitiv peste asistenta de laborator, care stătea lângă Gabrielle fiindu-i la dispoziţie.

— Știţi exact ce să faceţi aici, Mademoiselle Chanel.

— Da și nu, recunoscu ea. Știu că există substanţe artificiale, dar nu știu mai mult.

— Desigur, vi s-a întâmplat poate să vedeţi ce se întâmplă când vinul stă prea multă vreme la aer. Se oţetește. Hidrogenul din etanol, adică alcoolul din vin, se combină cu oxigenul și, printr-o reacţie organică, rezultă de aici mai întâi acetaldehidă și, în cele din urmă, acid acetic, deci oţet. Mai simplu spus: cândva pe parcursul acestui proces, alcoolul se transformă în aldehidă. Sarcina chimistului constă în întreruperea artificială a lanţului de reacţii înainte de formarea acidului acetic, pentru a obţine astfel aldehida. Această posibilitate a fost descoperită abia de câţiva ani, înainte de război. De aceea compoziţia unui parfum depinde mai întâi de rezultatele cercetării unui chimist. Adăugarea aldehidei la un buchet flori are același rezultat precum câteva picături de lămâie pe căpșunile proaspete: aroma va fi îmbogăţită.

— Mi s-a spus că obţinerea aldehidei e foarte costisitoare și că prin asta parfumul devine foarte scump.

Ernest Beaux ridică din umeri.

— În cea de-a cincea mostră a noastră sunt cele mai luxuriante substanţe din lume. Adăugarea unei molecule artificiale la toate acestea abia dacă face diferenţa. La Curtea de la Sankt Petersburg

nu se făceau niciodată economii, Mademoiselle, și nu am făcut economii nici la producerea parfumului Bouquet de Catherine, nici la mostrele pentru Eau de Chanel.

— Obţinerea celui mai bun parfum are mereu un preţ, știu asta. Coco îi zâmbi.

Apoi coborî din nou nasul deasupra eprubetei care o fascina atât de mult. Inspiră adânc, așa cum inspiră aerul proaspăt un om care se sufocă, simţea că nu-și poate umple suficient plămânii cu această aromă unică. Parcă se spărgea în ea o bulă de șampanie, simţea o furnicătură. Inima nu-i mai bătea agitată în piept, ci foarte liniștită, în ritmul cu care Coco inspira această prospeţime răcoroasă.

— Asta am așteptat: un parfum care nu seamănă cu niciunul. Un parfum pentru femeia de azi, cu un miros modern.

Mai târziu, Dimitri li se alătură. După ce Gabrielle îi povesti că găsise ce căuta, vru și el să miroasă parfumul. Cu un amestec de anticipare și așteptare temătoare, Coco îi urmări reacţia.

— Miroase ca zăpada proaspăt căzută pe acoperișurile din Petrograd, murmură el, fruntea lui înaltă vădind preocupare.

Ochii lui priveau în depărtare și gândurile părură să se oprească la bulgări de zăpadă și curse de sănii pierdute pentru totdeauna.

— Ceva asemănător m-a inspirat, spuse Ernest Beaux admirând perspicacitatea Marelui Duce. În perioada când eram la datorie în Armata Albă, staţionam în apropiere de Murmansk. Comandam un lagăr de prizonieri roșii pe peninsula Kola. Nu voi uita niciodată mirosul nopţilor polare. De aceea am încercat să creez un parfum în amintirea acestui crepuscul fără sfârșit.

— Cum aţi reușit? întrebă Dimitri.

Tânăra femeie de lângă Gabrielle își drese glasul și coborî pleoapele, îmbujorându-se.

— Asocierea aromelor de trandafiri și de iasomie cu o aldehidă sintetică face ca Bouquet de Catherine să fie deosebit. În cazul mostrei noastre cu numărul cinci, compoziţia depășește însă vechea noastră formulă.

Beaux își privi scurt colaboratoarea.

— A fost o eroare din partea asistentei mele. Mademoiselle s-a înșelat în privinţa diluării componentelor parfumului.

Dimitri dădu din cap binevoitor spre „vinovată“, ai cărei obraji se colorară de un roșu aprins.

— Ce noroc!

— Moleculele mai au un avantaj, continuă Beaux. Iertaţi-mă, îmi permiteţi? adresă el rugămintea și, fără să mai aștepte răspunsul, o apucă pe Gabrielle de mână.

Îi întoarse palma în sus și îi picură doi stropi de parfum pe încheietura mâinii, unde se simte pulsul. Prea surprinsă pentru a se mai apăra, îl lăsă să facă acest gest înainte să-și dea seama ce vrea el să obţină.

— Așteptaţi puţin, apoi mirosiţi, spuse Beaux. Veţi vedea că acest parfum rămâne mai mult timp pe piele decât apele de toaletă obișnuite.

La fel de mult ca parfumul de pe batista Marii Ducese Maria Pavlovna, îi trecu lui Gabrielle prin minte. Dimitri îi cuprinse braţul, îl ridică și-și apropie nasul într-un gest intim de încheietura mâinii ei.

— Pe piele e și mai minunat decât în sticluţă, lăudă el parfumul și-i dădu drumul mâinii. Cred că ar trebui să sărbătorim nașterea parfumului Eau de Chanel, Coco.

— Nu cred că voi păstra acest nume.

Gabrielle scăpă aceste cuvinte înainte să conștientizeze ce spune. Gânditoare, adăugă:

— Aș vrea să-mi denumesc parfumul Numărul cinci. Cifra mostrei e de bun augur. Pe data de cinci în luna a cincea a anului îmi prezint mereu noua colecţie. Cinci se potrivește așadar de minune cu parfumul casei de modă.

Încă nu-i spusese ce semnificaţie are cifra cinci. Cifra lui Venus, gândi ea iute, amintindu-și de orele lungi de așteptare în faţa confesionalului. În acest moment nu-i veni în minte semnificaţia simbolică a cistercienilor, nici imaginile pe care le numărase pe pietrele de mozaic de pe pereţi și de pe podea. În acest moment crucial se gândi doar la faptul că cinci era cifra mistică a iubirii, combinaţia indivizibilă a treiului masculin și a doiului feminin.

— Mademoiselle Chanel, numărul cinci e al dumneavoastră.

Bucuria succesului îl făcu pe Ernest Beaux să strălucească.

Asta era!

Beaux alesese fără să vrea o combinaţie de cuvinte care o răscoli pe Gabrielle. I se părea că fusese lovită de un fulger. Poate și de o rază a aurorei boreale care-l inspirase pe parfumier să acorde vechii formule o notă de vârf modernă.

Chanel No 5.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.