Podcastul Books are Magic powered by Nemira e despre cărțile, poveștile, ideile și oamenii care schimbă lumea. Tema acestei ediții este aniversarea a 30 de ani de la înființarea editurii Nemira, iar invitatul lui Filip Standavid este actorul Mihai Baranga. Ascultați ediția #11 pe platformele:
Anchor, Youtube, Google Podcasts, Apple Podcasts, Spotify și blogul Nemira.
În această ediție, aflăm de la Mihai Baranga cum reușește să dea glas zecilor de personaje complexe din Urzeala tronurilor de George R.R. Martin, în primul audiobook în limba română lansat de Nemira. Despre voci, interpretare și o experiență 360 a fenomenului Urzeala tronurilor!
„Sunt alături de familia Stark și de John Snow în aceeași măsură în care sunt alături de Lannisteri”
Editura Nemira a lansat o primă selecție de audiobook-uri în limba română, disponibile exclusiv pe platforma digitală Echo. În prima selecție se numărăr atât noutăți, cât și bestsellere, cărți pentru copii din imprintul Nemi. Printre titluri: Biblioteca de la miezul nopții, de Matt Haig, seria Urzeala tronurilor, de George R.R. Martin, Dune, de Frank Herbert, mai multe romane de Stephen King, sau un SF clasic: Picnic la marginea drumului, al fraților Arkadi și Boris Strugațki.
Evident, cartea poate să fie o capodoperă, dar fără o voce care știe ce face un audiobook n-o să se simtă prea bine.
În cazul Urzelii tronurilor, vocea e a lui Mihai Baranga – actor, regizor, scenarist și profesor de tehnică vocală. Îl știți din teatru, din film și de la televiziune, dar l-ați mai și auzit dublând desene animate și filme artistice.
Invitat la podcastul Books are Magic, Mihai Baranga spune că primele două volume ale seriei sunt deja gata și că nu l-a speriat neapărat gândul că citește unul dintre titlurile Nemira cu cele mai bune vânzări, un titlu susținut, evident, de un fenomen pop global cum a fost serialul HBO.
Când am citit cartea aveam altă imagine a personajelor. Marele pariu a fost cu faptul că în această carte sunt peste patruzeci de personaje. Pentru un actor e destul de dificil să schimbe vocile tuturor, mai ales că destul de des apar și personaje feminine.
Am fost foarte atenți la psihologia lor, inclusiv a personajelor care par negative. Vorbeam cu cei de la studio, iar cei de la sunet erau revoltați: „Cum e posibil, răul învinge mai des decât binele? Mă faci să-l urăsc pe ăsta mai mult decât trebuie“!
Romanele din seria Urzeala tronurilor mai au o particularitate – fiecare capitol aduce o voce diferită, o altă perspectivă asupra faptelor. O ramă obiectiv narativă nu prea există, așa că treci de la om la om – vârste diferite, nivel diferit de educație, poziție socială diferită. Cât de greu (sau de ușor) se face trecerea asta când vine vorba de un audiobook?
Noi trebuie să facem în așa fel încât să redăm personajele cât mai aproape de ceea ce a vrut autorul să transmită. Tehnica și experiența sunt foarte importante. Să zicem că o să-l joci în anul I pe Falstaff, și-apoi, în anul IV, o să-l iei din nou pe Falstaff, unul dintre celebrele personaje shakespeariene, și-o să descoperi nuanțe noi.
Mă-ntreba cineva cum țin minte atâtea personaje – nu-l țin minte, dar știu tipologia lui. Vocea, meseria pe care o are se adaptează imediat la ceea ce reprezintă el pentru cercul din care face parte. Un străjer a apărut o dată în castelul lui Lannister și mai apare acum: nu-l țin minte dar (cu voce hârșâită, n.red.) este genul ăla de personaj care bea foarte mult și care a îmbătrânit, așa cum (cu voce blândă, aproape șoptită, n.red.) Cersei, chiar atunci când este rea și devine foarte caustică, nu e cazul să țipe, ci pur și simplu ordonă o schingiuire foarte firesc, ca să-și apere (melodramatic, n.red.) copilul ei, pe care-l iubește din tot sufletul.
Tyrion e unul dintre personajele preferate ale lui Mihai Baranga. Îmi place foarte mult de el: dom’le, e rău, rău, rău, dar se vede că până la urmă el, care este năpăstuit de soartă, totuși încearcă să facă dreptate. Actorul român i-a încredințat lui Tyrion o voce scrâșnit-sardonică pe parcursul audiobook-ului Urzeala tronurilor, și nu din întâmplare.
Dar ceea ce vreau în primul rând să scot în evidență prin interpretarea acestor personaje este modul lor de a gândi, psihologia lor. Le apăr pe toate, adică nu pot să-i apăr mai mult pe cei buni în detrimentul celor răi. Altfel, nu este viață: adică și personajele negative au dreptate, din punctul lor de vedere. Trebuie, oricum, să intri în mintea lor și să fii prietenul lor, până când devii povestitor.
E, așadar, mai proaspătă lectura unui audiobook dacă ea are loc în timp real, fără să știi încotro se duce povestea, sau trebuie ca ea să fie pregătită în cele mai mici amănunte?
Am citit volumul înainte, dar după aia am uitat ce-am citit, spune Mihai Baranga. Știam, în mare, cam ce se-ntâmplă, dar citeam ca și cum mă surprindea pe mine, în studio, ceea ce citeam.
Citești romanul, dai o pagină și, ușor, zici „Hopa, ne oprim, haideți să ne-ntoarcem, că e ceva în neregulă aici – trecerea de la un mod de a vorbi la celălalt a fost făcută neparticipativ din punct de vedere psihologic. Adică m-a luat vorbitul pe dinainte. Asta a fost încă o problemă cu care m-am confruntat, pentru că apare și rutina: și-atunci ești obligat să iei o pauză.
Sunt, pe de altă parte, nu puține pasaje din Urzeala tronurilor într-atât de bine scrise, încât ele impun reluarea lecturii, adaugă Mihai Baranga.
Sunt foarte multe ritmuri, foarte multe tempo-uri, foarte multe intonații: îți dai seama că replicile personajelor au un anumit sens, mult mai ascuns în spatele cuvintelor, care spun „Bună ziua“, „Ce bine-mi pare să te văd“, „Ooo, ce surpriză plăcută, chiar nu m-așteptam să veniți“. De fapt, dacă intonezi într-un anumit fel, [textul] pregătește cumva ceea ce urmează să se întâmple – ritmul dialogului construiește scena și o aduce într-un catharsis extraordinar.
Ajutorul poate să vină din cele mai neașteptate locuri, mai spune Mihai Baranga – în cazul său, e vorba de experiența de zeci de ani în dublarea desenelor animate (Cred că sunt peste 100 de personaje pe care le-am dublat în 27 de ani de meserie, acolo contează viteza, trecerea de la un personaj la altul – trecerea se face foarte cursiv) și de libertatea pe care ți-o dă formatul audiobook-urilor.
Plăcerea lecturii e însă, în opinia sa, crucială.
Este extrem de important să-ți placă ceea ce citești. Dacă nu-ți place, devine un calvar. Întâmplător, mi-a plăcut foarte mult această carte. Sunt alături de familia Stark și de John Snow în aceeași măsură în care sunt alături de Lannisteri.
Tweet