Gardner Dozois:„Cât de periculoase sunt femeile?”

Femei periculoase
George R.R. Martin şi Gardner Dozois aduc Femei periculoase, vol. 1 la Nemira!

Războinice care manevrează cu măiestrie sabia, femei pilot, femei din spațiu, ucigașe în serie, femei fatale irezistibile, vrăjitoare, fete rele, rebele și supereroine. Toate, în palpitanta antologie Femei periculoase concepută de George R.R. Martin și Gardner Dozois. Joe Abercrombie, Jim Butcher sau Brandon Sanderson se întâlnesc cu Lev Grossman și Carrie Vaughn în paginile unei cărți în care cititorul va găsi SF, fantasy, horror, suspans, care contrazice orice așteptări și confirmă că, într-adevăr, imaginația nu are limite.

Antologia cuprinde poveşti pentru toate gusturile. Dacă îţi plac romane istorice precum Outlander, îți recomandăm Cântecul Norei, dacă eşti fan al trilogiei Magicienii, nu trebuie să ratezi povestirea lui Lev Grossman din acest volum, iar dacă eşti cititor de thrillere, Ştiu cum să le-agăţ şi Sau mi s-a frânt inima sunt poveştile potrivite pentru tine.

Cuprins

  • Introducere de Gardner Dozois
  • Halal desperado! de Joe Abercrombie (fantasy)
  • Sau mi s-a frânt inima de Megan Abbott (thriller, crime)
  • Cântecul Norei de Cecelia Holland (ficțiune istorică)
  • Mâinile care nu există de Melinda Snodgrass (distopie, extratereștrii, mutații genetice)
  • Bombardele de Jim Butcher (vrăjitorie, vampiri)
  • Raisa Stepanova de Carrie Vaughn (ficțiune istorică, aventuri, proză de război)
  • În ring cu Iisus de Joe R. Lansdale (romance)
  • Vecinele de Megan Lindholm (time travel)
  • Știu cum să le-agăţ de Lawrence Block (crime thriller, femme fatale story)
  • Umbre pentru Tăcere în Codrii Iadului de Brandon Sanderson (supranatural)
  • Regină în exil de Sharon Key Penman (ficțiune istorică)
  • Fata din oglindă de Lev Grossman (universul Magicienii)

Introducerea volumului scrisă de Garden Dozois

Femei periculoase

Literatura de gen a fost întotdeauna divizată cu privire la întrebarea: cât de periculoase sunt femeile?

În lumea reală, desigur, răspunsul s-a lămurit de mult. Chiar dacă amazoanele sunt mitologice (şi, dacă n-au fost astfel, aproape sigur nu şi-ar fi tăiat sânul drept pentru a le fi mai uşor să tragă cu arcul), legenda lor a fost inspirată de amintirea ferocelor femei războinice din neamul sciţilor, care erau prea puţin mitologice. Gladiatrix – femeile gladiatori, se luptau până la moarte cu alte femei – şi, uneori, chiar şi cu bărbaţi – în arenele Romei antice. Au existat femei pirat, ca Anne Bonny şi Mary Read, ba încă şi femei samurai. Alte femei au luptat în trupele din linia întâi, fiind temute pentru ferocitatea lor, în armata rusă din Al Doilea Război Mondial, şi fac acelaşi lucru şi în Israel, în zilele noastre.

Cu toate acestea, ficţiunea populară a adoptat întotdeauna o perspectivă schizofrenică asupra periculozităţii femeilor. În literatura știinţifico-fantastică a anilor 1930, ’40 şi ’50, femeile, dacă apăreau cât de cât, erau în mare măsură reduse la roluri cum ar fi frumoasa fiică a savantului, care putea să zbiere în timpul scenelor de luptă, dar altminteri nu prea avea altceva de făcut decât să se agaţe adorator de braţul eroului, la final. Legiuni întregi de femei leşinau neajutorate în timp ce aşteptau ca viteazul erou cu fălcile strânse să le salveze de toate cele, de la dragoni şi până la monştrii din spaţiu care le răpeau mereu în scopuri improbabile, fie alimentare, fie romantice, pe copertele revistelor SF. Femei, zbătându-se neputincioase, erau legate pe şinele de cale ferată, unde nu puteau decât să guiţe în semn de protest, sperând că Băiatul Bun va veni să le salveze la timp. Totuşi, în acea vreme, femeile războinice, ca Dejah Thoris şi Thuvia, Fecioara de pe Marte, ale lui Edgar Rice Burroughs, erau întru totul la fel de iscusite cu spada şi absolut la fel de redutabile în luptă ca John Carter şi ceilalţi camarazi ai lor
bărbaţi.

Vicleana şi tenebroasa Irene Adler, a lui Arthur Conan Doyle, a fost una dintre puţinele persoane care l-au pus vreodată în încurcătură pe Sherlock Holmes – şi, probabil, o sursă de inspiraţie pentru legiunile de femmes fatales amăgitoare, primejdioase, seducătoare şi trădătoare care aveau să apară în lucrările lui Dashiell Hammett şi ale lui James M. Cain, iar mai târziu, în zeci de films noir, continuând să fie prezente în filme şi la televizor până în zilele noastre. Eroinele ulterioare de televiziune, ca Buffy Spaima Vampirilor şi Xena, Prinţesa Războinică, au impus ferm femeile ca fiind îndeajuns de combative şi ucigătoare pentru a se lupta cu hoarde întregi de ameninţări supranaturale înfiorătoare şi au contribuit la inspirarea întregului subgen al romantismului paranormal, care uneori mai e cunoscut şi sub denumirea neoficială de gen kick-ass heroine.

La fel ca antologia noastră Războinicii, Femei periculoase a fost concepută ca o culegere din mai multe genuri, combinând povestiri de tot felul, astfel că am cerut unor scriitori din diverse categorii – science fiction, fantasy, mister, istoric, horror, romantic paranormal –, bărbaţi şi femei deopotrivă, să abordeze tema „femeilor periculoase“, apel căruia i-au răspuns unii dintre cei mai buni autori activi, incluzând atât noi scriitori, cât şi giganţi ai respectivelor domenii, ca Diana Gabaldon, Jim Butcher, Sharon Kay Penman, Joe Abercrombie, Carrie Vaughn, Joe R. Lansdale, Lawrence Block, Cecelia Holland, Brandon Senderson, Sherilynn Kenyon, S.M. Stirling, Nancy Kress şi George R.R. Martin.

Aici nu veţi găsi victime neputincioase care stau cu mâinile-n sân, smiorcăindu-se de groază, în timp ce eroul se luptă cu monstrul sau încrucişează spadele cu antagonistul, iar dacă aţi vrea să le legaţi pe aceste femei de calea ferată, vă veţi alege cu o cotonogeală de toată frumuseţea.

Lectură plăcută!

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *