Marie Brennan este autoarea romanelor „Istoria naturală a dragonilor” și „Tropicul șerpilor”, cărți care sunt considerate a fi „Downton Abbey, dar cu dragoni!“ (Tor.com).

Marie Brennan a studiat antropologie şi folclor, dar în prezent aplică toate referinţele academice la crearea universului din Istoria naturală a dragonilor. Primul roman din serie a fost finalist pentru World Fantasy Award şi a câştigat Prix Imaginales din Franţa pentru cel mai bun roman tradus.

Autoarea a mai scris dualogia Warrior and Witch, fantasy urban în Lies and Prophecy şi Chains and Memory, fantasy istoric în Onyx Court şi nenumărate proze scurte. În 2016 a început publicarea seriei de epic fantasy Varekai.

În primul rând, vrem să te felicităm pentru nominalizarea la Premiul Hugo. Seria s-a încheiat anul trecut, așa este?

Da, așa este, cea de-a cincea carte din serie a fost publicată în engleză anul trecut, iar momentan chiar lucrez la un soi de sequal al seriei, care va fi despre nepoata lui Lady Trent.

Deci acțiunea se va petrece în același univers?

Exact, are loc chiar în jurul perioadei în care memoriile sunt publicate și nu în perioada pe care o descriu. Este setată în perioada secolelor XIX-XX, deci va fi mai mult axată pe tehnologia modernă.

Dacă ar fi să te prezinți  în doar 3 cuvinte publicului român, ce ai alege?

Hmmmmmm, e foarte greu să aleg doar 3 cuvinte. Dar aș spune romancier american de fantasy.

Povestește-ne puțin despre cum a început această călătorie frumoasă a scrisului, cum ai devenit scriitoare?

Există un autor care nu știu dacă a fost tradus în România până acum, Diana Wynne Jones, o autoare britanică de cărți fantasy pentru copii și YA, a decedat acum câțiva ani.

Și există acest roman al ei numit Fire and Hemlock, iar toate personajele din carte spuneau o poveste și îmi aduc aminte că am pus-o jos și pentru că, la fel ca mulți alți copii de vârsta mea, făuream povești, primul meu gând a fost: „vreau să fiu scriitoare”. Vreau să spun povești pentru alți oameni, ca ei să le citească și să le experimenteze. Asta era când aveam 9 sau 10 ani. Cam atunci m-am hotărât  ce vreau să fac în viață, iar de acolo…am  mers mai departe.

Știu că ești antropolog și ai studiat și arheologia.  Când vine vorba de scris, pe ce pui accent în primul rând– personaje, aventură sau crearea lumii în care se desfășoară acțiunea?

Mi-ai pus o întrebare altfel decât majoritatea intervievatorilor, de obicei primesc întrebarea „Ce e mai important, personajele sau intriga?”, iar eu (I am a smart ass) le răspund simplu: „lumea”, dar tu ai trecut și lumea pe listă (râde).  Pentru mine, toate sunt extrem de conectate și nu le pot pune într-o ordine  anume. Cele mai interesante povești pe care vreau să le transmit sunt cele în care nu ai putea pur și simplu să muți aventurile într-un alt decor, iar povestea să fie la fel.  E important ca povestea să fie integrată în lumea respectivă, iar personajele să fie așa cum sunt tocmai pentru că trăiesc în acea lume. Cam așa abordez scriitura.

Isabella Trent este o femeie extrem de pasionată și de inspirațională. Pasiunea și profesia ei se leagă de dragoni. De ce ai găsit acest lucru fascinant, de ce ai folosit căutarea de dragoni ca instrument al intrigii?

În cazul acesta e vorba de inspirația pe care am avut-o atunci când am gândit seria. De obicei, scriitorii găsesc inspirație și idei în cele mai neobișnuite locuri, iar în cazul meu a fost un cumul de două lucruri. Există o serie numită Dragonalogy, genul de coffeetable book, cu fotografii superbe. La un moment dat, ei au făcut calendare de perete și pe parcursul a 2-3 ani, familia mea mi le-a luat tocmai pentru că-mi place fantasy, așa că le țineam pe perete. Seria este un fel de ghid cu toate tipurile de dragoni de pe planetă.

Iar pe lângă acest lucru, unul dintre hobby-urile mele este role playing games, ca Dungeons & Dragons. Așa că eram într-un joc D&D și tocmai ce mă uitasem în cartea Draconomicon, în întregime doar despre dragoni . Spre deosebire de cărțile D&D, am găsit acolo și informații despre ciclul de viață al dragonilor, despre diversele rase de dragoni, plus că aveau și niște  desene anatomice realizate de Todd Lockwood, un artist de fantasy minunat, și țin minte că mă uitam la ele și primul gând a fost: Hmmmm, să încep un nou joc D&D sau în loc să omor dragoni și să le fur aurul, mai bine să îi cercetez, ca oamenii de știință? Așa că ideea s-a transformat ulterior într-un roman, iar apoi într-o serie.

Am citit într-un interviu că România a fost cumva o sursă de inspirație pentru lumea din primul roman, așa este?

Un pic, da.  Limbajul din cărți este mai degrabă slavic, dar am citit destul de multe despre Europa Centrală în general și despre România în particular. În plus, am primit și un sfat din partea unuia dintre cititorii site-ului meu, soția lui era din România și a trăit acolo pentru o perioadă, așa că mi-a dat câteva idei (de exemplu, cum ar fi să ții pui de gâscă în fața curții) și informații despre viața rurală, care mi-au sunat bine și pe care am vrut să le introduc în serie tocmai pentru că doream să fie o poveste cât mai autentică. Deci da, România a fost principala inspirație pentru acțiune.

Pentru că în serie avem un personaj feminin extrem de puternic, lucrările tale sunt considerate fantasy feminist. Ești de acord cu această încadrare sau dimpotrivă, ți se pare destul de restrictivă?

În cazul acestei serii, absolut. Unul dintre lucrurile cu care se confruntă Isabella este sexismul și felul în care acesta se manifestă, motiv pentru care am avut numeroși cititori care s-au regăsit și chiar mi-au scris. Unul dintre lucrurile pe care le-am făcut atunci când seria era în proces de publicare a fost că în luna februarie a fiecărui an îi invitam pe cititori să trimită scrisori către Lady Trent, iar eu le răspundeam. Aveam un stilou clasic cu o călimară și mă străduiam să răspund în cea mai frumoasă manieră, chiar dacă scrisul meu de mână e extrem de urât. Dar le răspundeam tuturor din partea Lady Trent, ba chiar îi puneam și sigiliu roșu. Atunci am primit unele dintre cele mai incredibile răspunsuri de la femei care lucrează în domeniul științei, de la femei care s-au confruntat cu situații asemănătoare în viețile lor. Unul dintre lucrurile cu care se confruntă Isabelle în carte este să fie mamă și să muncească în același timp, așa că am primit scrisori din partea unor femei care au avut aceleași dificultăți. Au fost momente în care citeam scrisorile și nici nu știam cum pot răspunde la astfel de lucruri, pentru că oamenii mi se deschideau atât de mult și-mi transmiteau niște lucruri atât de profunde, încât nu știam cum le pot răspunde pe măsură.