Interviu: Justin Cronin despre vampiri, sfârşitul lumii şi scris


Transformarea
, de Justin Cronin, este o poveste post-apocaliptică în care omenirea este ameninţată de vampiri, iar întunericul este cel mai periculos duşman.

Proiectul NOE, un experiment secret, o ia razna în clipa în care se răspândește din greșeală un virus care transformă ființele umane în altceva – ceva ucigător, ceva indestructibil. Amy, o fetiță de șase ani, supusă și ea experimentului, e salvată de un agent FBI, împreună cu care fuge în munți, departe de lume și de urmările dezastruoase ale Proiectului NOE. Transformarea imaginează o lume credibilă, dominată de frică și de nevoia de supraviețuire. E foarte posibil ca soarta omenirii să fie în mâinile unei fetițe. Mizând pe o viziune ambițioasă și pe un stil puternic, romanul lui Justin Cronin spune o poveste tulburătoare despre catastrofă și supraviețuire, despre sacrificiu și speranță.

În continuare, vă invităm să citiţi un interviu cu autorul despre lumea din carte, despre vampiri şi despre procesul său de scriere.

Ce ne puteţi spune despre procesul dvs de creaţie? Cum arată o zi în viaţa lui Justin Cronin?

În mare parte, sunt un scriitor care lucrează ca un muncitor. Prima regulă este la fel ca în orice alt job: trebuie să fii prezent. Pentru mine, asta înseamnă să fiu la biroul meu la 9 sau 9:30, să lucrez până la mijlocul zilei, apoi să iau o mică pauza (mănânc ceva şi cânt puţin la pian) şi să mă întorc să lucrez până la sfârşitul după-amiezii. După ce termin, îmi place să fac exerciţii fizice: să merg cu bicicleta, să merg la sală sau să joc tenis. Stând birou toată ziua se creează multă energie statică de care trebuie să scap. Când am lucrat mult la o carte, mă întorc la scris după ce toată casa s-a aşezat şi scriu până noaptea târziu. Scriu într-o cameră deasupra garajului, nimic deosebit, dar este un spaţiu plăcut. Nu lucrez în altă parte.

Aveţi vreun personaj preferat din cărţile dvs?

Cred că rolul unui scriitor este să scrie despre alţi oameni, nu despre el. Întregul concept empatic al literaturii este bazat pe asta. Trebuie să iubeşti toate personajele în mod egal, la fel cum îţi iubeşti copiii sau cum se spune că Dumnezeu îşi iubeşte întreaga creaţie, pentru că asta eşti: un zeu al romanului tău. Când termin o carte, este greu uneori să îmi iau rămas bun, dar trebuie să o fac. Stau pe chei şi privesc personajele cum pleacă în depărtare şi, după asta, nu te mai gândeşti la ele. Petrecerea nu se încheie niciodată şi sunt mereu personaje noi pe care să le cunoşti.

În Transformarea, vă concentraţi pe viaţa în mici tabere, în orăşele dintr-o lume postapocaliptică. De ce?

Dacă voiam să pun personajele în pericol şi să le trimit pe întreg continentul, din care multe urmau să moară, trebuia să îmi câştig dreptul să le fac asta. Şi câştigi acest drept oferindu-le demnitate şi umanitate. Cine eşti? Trăieşti într-un oraş, ai prieteni şi relaţii şi asocieri. În cartea mea este un oraş medieval – viaţa e scurtă şi brutală. A avea un copil nu este un sentimentalism. Căsătoria este o dilemă. Dar, organizarea comunităţii este familială, domestică. A trebuit să construiesc acea lume. De multe ori, cărţile ca aceasta sunt despre tehnologie şi circumstanţe fizice. Personajele mele au puţină tehnologie, iar lumea lor e simplă. Aşa că a trebuit să construiesc o matrice socială, o barcă de salvare, care a continuat să fie stabilă şi după apocalipsă. Aceşti oameni au găsit o existenţă socială rezistentă.

În mare parte au rămas oamenii buni. Inconştient, asta am făcut. În cazul acestei comunităţi, care se bazează pe un şablon domestic, oamenii au supravieţuit. Cred că e o virtute. Este sursa curajului lor. Îţi câştigi curajul din conexiunea cu alţi oameni.

Ce v-a atras din punct de vedere narativ la vampiri? Îi vedeţi ca pe un element romantic?

Nu mi-am propus să scriu „despre” vampiri. I-am văzut ca pe un mijloc pentru a-mi atinge ţelul, în acest caz, să creez circumstanţele în care personajele mele să fie în pericol aproape tot timpul. Aveam nevoie de un „om negru”, cu alte cuvinte, şi am ales vampirii sau ceva asemănător cu ei, pentru că am văzut oportunitatea de a face ceva cu ei care nu s-a mai făcut: să scot magia din ecuaţie. Sunt oameni bolnavi, infectaţi de un virus care, din când în când, ajunge la populaţa umană si produce simptome care, de-a lungul secolelor, s-au transformat în mitul vampirului. Este o boală la fel de romantică precum cancerul, SIDA sau răceala comună.

Interviu tradus de pe io9 şi Rollins 360.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.