În această toamnă vom lansa o nouă carte în colecţia Suspans. Before the Fall (Înainte de cădere), un thriller-satiră deosebit, scris de Noah Hawley. Autorul este cunoscut ca scenarist şi producător al multor seriale thriller, printre care şi premiatul Fargo, o readaptare a unui film de fraţii Coen, cu multe turnuri întunecate şi pline de suspans. După terminarea primului sezon al serialului, Hawley a început să scrie o carte, un roman care studiază impulsurile umane în timpul tragediilor aleatoare. Într-o perioadă în care suntem asaltaţi de ştiri şi evenimente dramatice, Înainte de cădere priveşte oamenii care sunt afectaţi sau nu de astfel de tragedii.

În continuare, vă invităm să citiţi un interviu cu autorul, pentru a înţelege mai bine ce fel de roman v-am pregătit în această toamnă.

NPR: Cartea se numeşte Înainte de cădere. Noah Hawley se foloseşte de această ficţiune pentru a se adresa unui impuls uman foarte real – nevoia de a înţelege de ce unii oameni reacţionează la tragedii precum 9/11 şi alţii nu.

HAWLEY: Este un element aleatoriu, mai ales la evenimentele mondiale dramatice, legat de cine se va găsi în acel moment, în acel loc, fie că e vorba de tipul cunoscut de mine care trebuia să îşi returneze maşina închiriată la World Trade Center în ziua atacului şi, dintr-un motiv oarecare, nu a ajuns. Acest caracter aleatoriu face foarte gre, pentru nişte oameni, să accepte că accidentele se pot întâmpla.

NPR: Cartea începe într-o noapte înceţoşată. Unsprezece pasageri, incluzând CEO-ul unui trust media, se urcă într-un avion privat. Câteva minute mai târziu, avionul se prăbuşeşte în mare. Apoi, încep să fie puse cap la cap toate detaliile despre cine erau aceşti oameni, de parcă s-ar consulta lista de pasageri într-un accident adevărat.

HAWLEY: De obicei, ceea ce vedem este o listă. Vedem o listă de nume şi poate o poveste despre unul sau doi dintre ei. Dar ceilalţi rămân doar nume. Spunând povestea celorlalţi oameni din avion, am putut să rezolv misterul prăbuşirii. Toţi aceşti oameni ar fi putut fi potenţiale ţinte pentru ce a dus la prăbuşirea avionului. Şi totuşi, intervine şi caracterul aleatoriu, pentru că un oarecare pictor a fost invitat pe avion pe ultima sută de metri de soţia CEO-ului şi a ajuns să fie unul din cei doi supravieţuitori. Aici apare senzaţia că în acele momente s-a făcut istorie, iar unii oameni le ratează. Alţii tind să apară brusc.

NPR: Sunt câteva pasaje din carte care mi s-au părut interesante – erau reporteri care încerceau să găsească lucruri acolo unde nu erau. Ai scris şi că, în absenţa faptelor, noi ne spunem poveşti. Vrei să spui ceva despre ciclul celor 24 de ore de speculaţie, cum îl numeşti? Ai încercat să faci un comentariu despre ştirile din societatea noastră?

HAWLEY: Cred că suntem fiinţe care caută tipare. Evident, vrem ca totul să însemne ceva. Şi dacă mergi până la asasinarea lui JFK şi a filmului Zapruder, vezi că avem totul înregistrat şi totu nu ştim ce s-a întâmplat. Încă există speculaţii – doi asasini sau trei sau dacă împuşcăturile au venit din spate sau din faţă? Avem acest ciclu acum, prin care vine spre noi multă informaţie tot timpul. Şi cred că publicul vrea nu numai să înţeleagă faptele, dar să înţeleagă şi ce înseamnă, ceea ce, bineînţeles, este subiectiv. De aceea este greu să mai ştii care este povestea obiectivă, pentru că ceea ce primim este o versiune filtrată de detalii.

NPR: Ţi-e frică să zbori?

HAWLEY: Nu, zbor mereu. Am şi scris despre câteva prăbuşiri de avioane în cărţi şi cred că e felul meu de a spera că universul nu este ironic.