Sunt printre cei mai cunoscuţi, citiţi şi iubiţi autori de science-fiction din România şi de curând au lansat continuarea unui roman care a făcut furori: Vegetal. Cel de-al doilea volum, tainicul Mineral, dovedeşte însă că forma echipei Dănuţ Ungureanu-Marian Truţă este în plină creştere. Luni, 25 ianuarie, de la ora 19.00, cei doi vin la Clubul de lectură Nemira ediţia 35, ce va avea loc în mansarda librăriei Cărtureşti Verona, pentru a sta de vorbă cu cititorii. Dar până atunci am discutat chiar noi cu cei doi autori pentru a afla câteva detalii despre „bucătăria” romanului Mineral, în exclusivitate.

Luni veniti la Clubul de lectură Nemira pentru a prezenta Mineral, iar de curând aţi realizat un turneu în Braşov cu acelaşi volum. Cum a primit publicul braşovean această carte?

Dănuţ Ungureanu: Foarte bine. Recunosc că am avut trac înaintea acestui adevărat maraton de o zi.  Ne-am prezentat în fața adolescenților de la Colegiul Andrei Șaguna, un public curios, dornic să afle cât mai multe în legătură cu științifico-fantasticul și procesul scrierii. Apoi am întâlnit un grup de masterande de la Facultatea de Litere, care ne-au primit cu interes nedisimulat și cu care am avut un dialog foarte deschis. Recunosc că mi-a fost teamă de niște reuniuni artificiale, de conveniență, marcate de o politețe plicticoasă. Nu a fost deloc așa. În fine, am încheiat ziua în compania cenacliștilor de la ”Antares”, o altă probă grea, căci ne aflam printre cunoscători, nu-i așa? A ieșit excelent și acolo. Am văzut și am simțit pe pielea noastră câtă căldură și prietenie poate să genereze o pasiune comună. Ne-am întors de la Brașov extenuați, dar foarte bucuroși.

Marian Truţă: Deplasarea la Brasov a fost spectaculoasă din toate punctele de vedere. În primul rând, au fost trei evenimente: la Colegiul Național Andrei Șaguna, la Facultatea de Litere și la librăria Okian. În toate cele trei locuri am fost primiți cu multă căldură, lucru care ne-a prins foarte bine având în vedere frigul de afară. Apoi interesul pentru carte a fost neașteptat de bun și a fost pus în evidență de întrebările adresate de public, și la Șaguna, și la Facultatea de Litere, dar și la Okian. Desigur, lucrurile s-au aranjat și mai bine la ultima întâlnire, cea cu colegii de la Antares, întâlnire deloc formală, ca între vechi și dragi prieteni. Se cuvine să mulțumesc tuturor, domnului profesor doctor Cezar Boghici, directorul adjunct al Colegiului Andrei Șaguna, domnului conferențiar universitar doctorAdrian Lăcătuș, decanul Facultății de Litere, gazdelor de la Okian, lui Cătălin Badea Gheracostea care s-a ocupat de organizarea desantului și nu în ultimul rând elevilor, studenților, publicului și prietenilor de la Antares care ne-au asaltat cu întrebări despre roman, dar și despre alte lucruri care țin de atelierul unui prozator. Una pusă peste alta, Mineral a descoperit că are sumedenie de prieteni la Brașov și, sunt convins, în cele două zile și-a făcut și alții.

La început a fost asaltul vegetal, acum cel mineral. Cum iese omul din această înfruntare destul de inegală?

DU: Eu zic că iese destul de bine, având în vedere că  personajele noastre au ocazia să se analizeze, să privească adânc în sine, să constate și să învețe ceea ce este cu adevărat important, către ce ar trebui să evolueze, de fapt, umanul. Dincolo de povestea  căreia ne-am străduit să-i dăm o alură cât mai dinamică, să-i punctăm momentele palpitante, cred că esențial este mesajul global, anume acela că trebuie să mai reflectăm uneori asupră noastră înșine ca specie  și civilizație aflate în evoluție. Nu doar în termenii  supraviețuirii de la o zi la alta, cu obiective  mărunte, adesea fără idealuri.

MT: Nu iese învingător, nu poate înfrânge Natura, dar se poate armoniza cu ea tocmai renunțând la înfruntarea oarbă și trufașă. Asaltul pietrei, spre deosebire de Vegetal, izvorăște mai degrabă din noi și nu din afara noastră. Asta poate fi una din cheile de lectură ale romanului. Ideea este că, atât în Vegetal cât și în Mineral, omenirea nu are de ales decât să se redescopere și să se reinventeze pentru a supraviețui ca entitate colectivă.

 În ce măsură „s-a rodat” echipa de scriitori Dănuţ Ungurean-Marian Truţă cu acest al doilea volum al seriei? Aţi lucrat mai uşor împreună decât la Vegetal şi în ce fel procesul de scriere a fost diferit?

DU: Acest al doilea volum realizat împreună cu Marian a fost, în opinia mea, mai dificil decât ”Vegetal”. După cum ați constatat, poate, citindu-l, este un roman mai complex, a cărui acțiune se desfășoară pe mai multe planuri, împletind caractere și întâmplări, cu multe ruperi de ritm și ”piese” care trebuie în cele din urmă să alcătuiască un mozaic coerent, descifrabil. Apoi și colaborarea a fost nu neapărat mai dificilă, ci mai degrabă mai meticuloasă. Ne cunoaștem de foarte multă vreme, practic ”am copilărit” împreună în sefe, așa că n-a fost vorba de o rodare a cuplului de autori. I-aș spune mai degrabă armonizare, având în vedere că sunt personaje și capitole prin care am trecut amândoi și unde, spre bucuria noastră, nu se văd discrepanțe de stil.

MT: Am explorat mijloace noi de lucru și cred că rezultatul a fost mai bun decât la Vegetal. Lucrul nu a fost mai ușor, dar randamentul a fost mai bun. Iar rezultatul se poate vedea cu ușurință.

La finalului volumului Mineral rămâi, urmând o vorbă populară, „stană de piatră” şi spun asta pentru că acolo, atât gândurile cât şi visele devin piatră. Prevestiţi o apocalipsă minerală?

DU: Nicidecum. Ca autor, mă simt cel mai adesea atras de potențialul și posibilitățile literare  ale distopiei, ale apocalipsei și post-apocalipsei. Dar în afara scrisului sunt un ins optimist și mă bucur de multe alte… îndeletniciri care-mi fac plăcere. Viața merită trăită mai ales pe partea ei luminoasă, dacă se poate însorită și viitorul e un timp pe care-l putem modela. Cred că ”Mineral” vorbește, pe de altă parte, nu despre pericolul unei apocalipse a pietrei, cât mai ales despre acela al unei dezumanizări, oricare ar fi cauza acesteia. Să rămânem oameni, în primul rând, și-apoi om mai vedea.

MT: Nu cred că avem darul de a face profeții. Mai degrabă descoperim lumi care ar putea să fie, viitoruri de care încă nu știm și care s-ar putea să ne bată la ușă poate chiar mâine. Nu prevestim, cel mult avertizăm: unde am putea junge sau ce am putea ajunge dacă nu suntem atenți și dacă tratăm Universul ca pe o entitate inferioară. Nu suntem stăpânii planetei, nu suntem decât copiii ei și n-ar strica să avem ceva mai multă smerenie în fața întregii Creații.

Un gând de încheiere de la fiecare dintre voi pentru cititori. Ce ne aşteaptă după Mineral?

DU: În ce mă privește, o pauză pentru câteva proiecte individuale, care strigă după mine. În ce privește ”autorul bicefal” Ungureanu-Truță, din câte am vorbit cu Marian, urmează cea mai bună carte a trilogiei pe care am plănuit-o, un roman de-a dreptul senzațional.

MT: Un al treilea roman, firește. Avem și titlul, se armonizează cu Vegetal și Mineral, dar vom lăsa publicului plăcerea de a-l ghici. La momentul potrivit vom lansa și un concurs pe tema asta. În afară de titlu există și planul general al romanului. În curând vom avea și sinopsisul detaliat și apoi vom începe să scriem. Ca sa zic așa, greu a fost, mult a rămas. Oricum, ne vom strădui ca al treilea roman să fie peste celelalte două.