The Guardian a publicat un amplu material despre Julian Barnes și rolul pe care l-au jucat cărțile în viața scriitorului. De la premii școlare la scrierea romanelor proprii, Barnes explică atracția sa de o viață către cărți și cum, în ciuda operelor electronice și a internetului, el crede că vor supraviețui librăriile și cărțile de hârtie.

Barnes povestește cum, prin intermediul literaturii, a ajuns să descopere alte lumi înafară de cea în care trăia și să își imagineze pentru prima dată cum ar fi să fie o altă persoană. A cunoscut legătura intimă și puternică dintre un scriitor și un cititor, atunci când primul intră în gândurile celui din urmă prin niște rânduri scrise. Scriitorul se consideră norocos pentru că, atunci când era copil, televiziunea nu era încă o competiție pentru cărți. Iar când aceasta a apărut, a fost sub supravegherea atentă a părinților săi, amândoi profesori, care aveau un respect deosebit pentru cărți. Nu mergeau împreună la Biserică, dar mergeau des la librărie, mărturisește Barnes. Privind în urmă, el spune: Am trăit în cărți, pentru cărți, alături și pentru cărți, iar în ultimii ani am fost destul de norocos încât să reușesc să trăiesc din cărți.

Cu timpul, Julian Barnes a ajuns să privească operele diferit. Nu le mai considera doar surse de inspirație, de invățătură sau de divertisment. Să ai o anumită carte – una pe care ai ales-o tu însuți – avea rolul de a te defini ca persoană. Astfel, scriitorul își proteja fizic posesiunile literare prin faptul că le punea coperți mai groase tuturor, în limita permisă de bani. În plus, își semna toate cărțile cu cerneală albastră și subliniat cu roșu în colțul copertei interioare.

Mai târziu, prin anii ’60 -’70, Barnes spune că a devenit un adevărat vânător de cărți. Iar acum, spune el, preferă cărțile uzate celor noi, pentru farmecul dat de o mână străină în paginile lor. În plus, scriitorul spune că preferă mirosul cărților vechi, chiar și atunci când duhnesc a tutun. Iar de când a apărut internetul, vânătoarea de cărți vechi a trecut și pe online.

Barnes spune că sunt mai multe tipuri de cititori, printre care proști, ne-cititori sau leneși. El se consideră un cititor optimist. Cititul este o abilitate a majorității, dar este o artă a minorității.