Editura Nemira lansează în noul format Nautilus romanul Mâna stângă a întunericului, de Ursula K. Le Guin, o capodoperă care a câștigat premiile Hugo și Nebula, care a deschis noi orizonturi, a ridicat întrebări tulburătoare, a sfidat granițele dintre science fiction și fantasy.

„Lumina este mâna stângă a întunericului, 
iar întunericul mâna dreaptă a luminii. 
Două sunt una, viaţă şi moarte, totuna, 
precum îndrăgostiţii în kemmer, 
precum două mâini unite laolaltă, 
precum ţelul şi calea.”

Personaje

Genly Ai

Genly Ai este un ambasador uman trimis pe Gethen, o lume extraterestră unde nu există prejudecăți de gen, iar biologia androgină elimină problema dominației masculine și a supunerii feminine. Scopul lui e integrarea Gethenului într-o comunitate intergalactivă în continuă expansiune. Însă pentru asta trebuie să concilieze propriile prejudecăți cu strania societate pe care o întâlnește, având la dispoziție informații de bază despre locuitorii planetei.

„În Orgoreyn erau mai puţin obsedaţi de prestigiul şi de mândria individuală, şi de aceea întrebările nu-l insultau nici pe cel care le punea și nici pe cel care răspundea.”

Genly se află pe Gethen pentru a transmite invitația Ecumenului să i se alăture, ca să poată să realizeze schimburi informaționale și culturale. Gethen se află la șaptesprezece ani lumină de cea mai apropiată planetă a Ecumenului, astfel încât comerțul este aproape impracticabil.

„Desigur, în Karhide întâlnisem neîncrederea, însă rareori dorinţa de a fi neîncrezător.”

Din păcate, Genly întâmpină numeroase obstacole și este nevoit să călătorească în diverse țări pentru a-și continua misiunea, în timp ce încearcă să își dea seama care facțiune vrea cu adevărat să îl ajute și care are gânduri ascunse.

Pentru că karhideni nu pot pronunța litera „l”, Ai se prezintă ca Genry Ai, în loc de Genly Ai.

Estraven

Therem Harth rem ir Estraven este Lordul unui Domeniu şi Lord al Regatului, unul dintre cei care împing istoria înainte. Unul dintre cei mai puternici bărbaţi ai Regatului. Karhidish, Urechea Regelui. Estraven nu poate face un gest lipsit de sens, nu poate rosti o vorbă care să nu fie interpretată. Ştie lucrul acesta şi ştiinţa îi conferă mai multă materialitate decât altora: o substanţialitate, o grandoare umană.

„ – Eu însumi sunt din Kerm, îmi spune când îi admir ştiinţa. Oricum, este de datoria mea să cunosc Domeniile. Ele formează statul Karhide. A guverna ţara asta înseamnă a-i guverna pe Lorzii ei. Ceea ce nu s-a reuşit niciodată. Cunoşti proverbul: Karhide nu-i o naţiune, ci o ceartă în familie?

Nu-l cunosc şi bănuiesc că l-a inventat Estraven; poartă pecetea lui.”

Câteva capitole conțin fragmente din jurnalele lui Estraven, astfel încât cititorului îi este permis să descopere ce încearcă el să realizeze și care sunt limitele sale, lucru de care Ai nu are cum să își dea seama. Estraven îl ajută pe Ai să își îndeplinească misiunea, dar manevrele sale sunt atât de diplomatice, încât Ai îl socotește ca nefiind de încredere.

Credința

Handarra

Handdara este o religie lipsită de instituţii, de preoţi, de ierarhie, fără legăminte şi fără crez. Singura ei manifestare permanentă poate să fie găsită în Cetăţui, refugii unde oamenii pot petrece o noapte sau toată viaţa. Haddara este un sistem informal similar Taoismului.

Prezenţa, una dintre disciplinele Handdarei, similară unei transe, este denumită de handdarata „ne-transă“. Prezența poate duce la diminuarea sau la creșterea eului prin receptivitate şi conştientizare senzitivă extremă. Deşi tehnica respectivă este opusă majorităţii celor mistice, ea rămâne o disciplină mistică, năzuind spre experienţa Universalului.

A fi ateu înseamnă a susţine implicit ideea de Dumnezeu. Pe planul dovezilor, existenţa sau non-existenţa lui ocupă aproape aceeaşi poziţie. De aceea, dovadă este un cuvânt rar folosit printre handdarata, care au ales să nu-l trateze pe Dumnezeu ca pe ceva ce poate fi pus la îndoială sau adulat; ei au spart cercul şi-au devenit liberi.

Yomeshta

Supranumită și cultul lui Meshe, Yomeshta este o religie apropiată de monoteism, bazată pe ideea conștientizării indivizibilității timpului. Yomeshta consideră că Meshe, un fost Prezicător al Handdarei, a văzut limpede trecutul şi viitorul, după ce a încercat să răspundă în clipa Viziunii la întrebarea Lordului de Shorth: Care este sensul vieții?. Răspunzând la întrebare, Meshe a văzut întregul cer ca pe un singur soare.

Meshe este Miezul Timpului. Clipa vieţii în care a văzut totul limpede a venit după ce trăise treizeci de ani pe pământ, iar după aceea a trăit alţi treizeci de ani, astfel încât Viziunea a avut loc în mijlocul vieţii sale. Iar toate vârstele până la Viziune au fost tot atât de lungi ca vârstele de după Viziune, şi aceasta s-a întâmplat în Miezul Timpului. Căci acolo nu există trecut şi viitor. Trecut este oricând, viitor este oricând. Nu a fost şi încă nu va fi.

Este. Este totul. Nimic nu e ne-văzut.

În Ochiul lui Meshe sunt toate stelele şi întunericul dintre stele, şi toate strălucesc.

„– Yomeshta ar spune că unicitatea omului îi conferă divinitate.

 – Stăpân al Universului, da… Şi alte religii de pe alte planete au ajuns la aceeaşi concluzie. Ele sunt specifice unor societăţi dinamice, agresive, care distrug ecologia. Într-un anume fel, Orgoreynul face parte din acelaşi şablon; cel puţin orgota par decişi să schimbe lucrurile. Handdarata ce spun?

– De fapt, în Handdara… ştii, nu există o teorie sau o dogmă… Poate că ei sunt mai puţin conştienţi de prăpastia dintre oameni şi animale, fiind mai preocupaţi de similitudini, de legături, de întregul din care fiinţele vii nu reprezintă decât o parte.”

Curiozitate: Prezicătorii din Cetăţui nu sunt singurii oameni de pe Iarnă care pot vedea în viitor. Gethenienii şi-au dezvoltat presentimentele, dar precizia acestora rămâne la acelaşi nivel. Yomeshta au şi o explicaţie în privinţa asta: capacitatea respectivă nu este pur şi simplu numai prezicere, ci reprezintă mai degrabă puterea de a vedea (chiar dacă numai pentru o fracţiune de secundă) totul deodată: de a zări întregul.

Orașul iluziilor

Adunate pentru prima oară într-un singur volum, cele trei nuvele din lumea Hainish preced romanul multi-premiat al Ursulei K. Le Guin, Mâna stângă a întunericului.

Războiul intergalactic ameninţă planeta Fomalhaut II în Lumea lui Rocannon. O tânără născută înaintea timpului ei vizitează cetatea departe-născuților în Planeta Exilului. În Oraşul Iluziilor un străin este găsit rătăcind în pădure şi salvat de săteni. Acum, soarta a două lumi stă în mâinile lui.

Cărţile Ursulei K. Le Guin care fac parte din ciclul Hainish sunt opere de sine stătătoare şi pot fi citite individual. Dar publicarea acestor trei nuvele într-un singur volum îi dă cititorului şansa de a le parcurge ca o serie, de a descoperi conexiunile dintre temele abordate de scriitoare. Pline de aventură şi suspans, toate cele trei povești au în comun acelaşi motiv: singurătatea străinului separat de cultura lui, pierderea identităţii şi exilul într-o altă societate.

Despre autoare

Ursula Kroeber Le Guin (1929–2018), una dintre cele mai importante scriitoare contemporane, recompensate de-a lungul unei cariere impresionante cu cele mai importante distincții care se acordă pentru literatură SF și fantasy, a scris romane, povestiri, poezii, eseuri și cărți pentru copii.

Fiică a antropologului Alfred L. Kroeber și a psihologei și scriitoarei Theodora Kroeber, licențiată în limbi romanice la Universitatea Columbia, a studiat mai târziu în Franța, unde și-a cunoscut viitorul soț, istoricul Charles Le Guin.

Celebră pentru măiestria stilului literar și pentru explorarea temelor legate de taoism, anarhie, feminism, psihologie și sociologie, a debutat ca romancier în 1966 și este considerată una dintre cele mai bune autoare de science fiction și fantasy modern. A câștigat numeroase premii Hugo și Nebula la toate categoriile literare, cele mai însemnate fiind pentru romanele Mâna stângă a întunericului, Deposedații și Tehanu. Foarte cunoscute sunt și volumele Lumea lui Rocanon sau Orașul iluziilor (Nemira, 2015). În anul 2008 a publicat romanul Lavinia, recompensat cu Premiul Locus.