Încerci să termini capitolul înainte să pleci la serviciu. Mai ai doar câteva pagini de citit, însă numărul obstacolelor pare să crească exponențial: nu îți găsești cheile, ai uitat unde ți-ai pus abonamentul de la metrou, încă te gândești dacă nu ar trebui să îți schimbi adidașii cu ceva mai confortabil, iar telefonul te anunță că ai cinci apeluri pierdute și trei mesaje pe WhatsApp. Și e abia luni. Adică marți. Sau e deja miercuri?

În primele secunde, speri că dorința ți s-a îndeplinit și că rolurile s-au inversat. Nu mai ești un cititor lipsit de putere, un martor mut și ignorat, ale cărui sfaturi sunt absorbite de pagini înainte să ajungă la personaje; acum, deții toate atuurile și urmează să primești misiunea. Însă ai nevoie doar de câteva secunde și de o alarmă enervantă pentru a reveni cu picioarele pe pământ, la cruda realitate, unde sfertul academic a fost depășit, iar imaginația ta este obligată să inventeze o scuză ce trebuie să-i păcălească pe Cersei Lannister și Monza Murcatto.

Ironia? Nu ești tu de vină. Nu, nici pe departe. Vina îi aparține romanului voluminos ce amenință să rupă picioarele mesei în orice moment. Sute de pagini ce râd de ușurința cu care ai fost atras și sechestrat între pagini, recăpătându-ți rolul de prizonier, nu de cititor sau martor. Așa cum dimineața apeși pe snooze și te bucuri de cele cinci minute prețioase, de somn furat, așa îți păcălești mintea să creadă că te vei opri după următoarele pagini.

Problema? Paginile se transformă în capitole, capitolele în părți și, înainte să îți dai seama ce se întâmplă, suni la serviciu și îi anunți că ești bolnav, renunți să îți mai cauți cheile și te bucuri de plăcerea lecturii pentru restul zilei. Până la urmă, cine poate să spună nu unei cărți?

Provocarea? În folclor, romanul tău este strigat „cărămidă” sau „biblie”. Are peste o mie de pagini și nu are loc în geantă, nici măcar în ghiozdan. Dacă este și o ediție hardcover, și faci greșeala de a-l scoate la lumină într-un mijloc de transport public, vei fi asaltat de incantații și priviri curioase, sprâncene ridicate în semn de neîncredere sau amuzament, lovituri de coate, zâmbete „strâmbe” și, reacția noastră preferată, onomatopee însoțite de strălucirea blitzului.

Sunt și excepții, dar, pentru a evita o astfel de situație, our beloved big books rămân acasă, în siguranță, unde îți încurcă programul și cerșesc atenție, poate-poate vei citi 1.200 de pagini fără pauză.

Care sunt „vinovatele” din biblioteca noastră?

Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu, de Florin Chirculescu: un roman unic în literatura română, despre începuturile Islamului și despre tensiunile interconfesionale, care îmbină criza și corupția cu trecutul oriental și începuturile medicinei moderne, își plimbă cititorii prin labirinturi fără ieșire, provocându-i la o lectură neliniștitoare și la descoperirea propriilor drumuri. Romanul a fost nominalizat la categoria „Literatură” la Gala Premiilor Radio România Cultural și la categoria „Proză” la Premiile Revistei Observator Cultural. – 1120 pagini

Transformarea, de Justin Cronin: în așteptarea serialului The Passage (FOX), care va avea premiera în această toamnă, fugim timp de 1048 de pagini de virali și căutăm Colonia, unde Paznicii păzesc Zidul (nu, nu are nicio legătură cu Zidul din Cântec de Gheață și Foc). Pregătește-te pentru o poveste dark & twisted, cu un final ce îți va spulbera toate așteptările, alternând momentele emoționante cu surprize neplăcute. Poate că unii cititori vor considera că Justin Cronin a uitat sensul cuvântului „milă”, însă fiecare alegere a personajelor, fiecare moarte, sacrificiu sau trădare are o semnificație ce nu se rezumă la veșnica alegere între bine și rău. – 488 + 560 pagini

IT, de Stephen King: Maestrul genului horror te cheamă înapoi în Derry, sălașul lui IT, cunoscut ca și Pennywise. Clovnul dansator cu dinți ascuțiți și zâmbet înșelător, care le oferă copiilor și adolescenților baloane roșii și o promisiune macabră (O să plutești și tu cu noi) este pregătit să îți reamintească semnificația cuvântului coșmar. Dacă nu vrei să îți înfrunți temerile, un roman de 800 de pagini îți oferă timpul necesar ca să te liniștești între reprizele de țipat, iar dacă vrei să asculți sfatul medicului și să faci cel puțin treizeci de minute de mișcare în fiecare zi, poți alege între traseul cu obstacole din pădure, labirintul subteran sau casa groazei. – 784 pagini

HMS Terror, de Dan Simmons: Ce se poate întâmpla cu un grup de bărbați înghețați, izolați și blocați la capătul Pământului, care nu se luptă doar cu elementele naturii, ci și între ei? Îmbinând ficțiunea istorică și fantasticul, HMS Terror te poartă pe urmele expediției periculoase efectuate de Marina Regală Britanică, având drept scop descoperirea pasajului de Nord-Vest. Autorul redă perfect cadrul arctic, de la gheața care învăluie treptat cele două nave, amenințând să le scufunde, până la cele mai mici detalii: sunetul gheții sfărâmate sub tălpi, clănțănitul dinților, șuieratul vântului, chipurile vineții ale supraviețuitorilor sau imaginea pielii care se lipește de gheață, în decurs de doar câteva secunde. Completează acțiunea cu sunete neobișnuite, reacții violente, siluete și umbre neclare și vei ajunge să citești romanul doar după lăsarea întunericului. Nu, ai citit bine. După lăsarea întunericului.  În cărțile lui Dan Simmons, răul nu se ascunde de lumină. – 1192 pagini

Dulce răzbunare, de Joe Abercrombie: Dacă vrei să iei o pauză de la romane cu eroi și profeții vechi de secole, întoarce-te în universul seriei Prima Lege și schimbă-ți cariera înainte să ajungi în închisoare, acuzat pe nedrept de trădare. Nu ai foarte multe opțiuni: meșter al otrăvurilor, mercenar, pușcăriaș, pribeag, războinic sau criminal în serie. Plata este cinstită, depinde cui îi juri credință. Încearcă să nu ieși în evidență, să nu zâmbești și să mormăi atunci când cineva te întreabă de ce CV-ul tău nu cuprinde și numărul dușmanilor răpuși. Nu e vina noastră că ai uitat să-l actualizezi. – 808 pagini

Misiunea bufonului, de Robin Hobb: Credeai că aventurile lui FitzChivalry Farseer s-au sfârșit după Răzbunarea asasinului? În prima trilogie ai urmărit cum un copil memorează ce ierburi îţi provoacă o moarte lentă şi ce poţiuni poţi pregăti pentru a scăpa repede de un adversar. Cum să torturezi, cum să prelungeşti agonia, cum să devii invizibil şi aliatul întunericului, cum să reţii toate detaliile dintr-o încăpere, toate obiectele, de la formă şi textură, la culoare şi poziţie. Ani de antrenamente, de informaţii interzise şi de crime săvârşite la porunca regelui. În a doua trilogie, miza s-a schimbat, iar Fitz este de nerecunoscut: mai crud, mai înfricoșător și mai nemilos. – 664 pagini