Cică un bogătaș din Teheran a inventat o mașină a timpului. Dar cu ea nu te poți întoarce în vremuri de mult apuse și nici sări în viitor decade întregi. Această mașină pe care domnul respectiv vrea să o aducă la dimensiunile unui calculator de birou îți poate prezice viitorul pe vreo 5 – 8 ani. Cu alte cuvinte, spune-i despre tine cît de amărît ești acum și mașina îți va spune cît de chiparos și de bogat vei ajunge peste acea perioadă de timp. Păi acest stimabil iranian va lua pîinea de la gura futurologilor și a mamei Omida? Nu-i frumos…

La fel de ironic au primit vestea despre ciudata mașină și prietenii Exploratorului Timpului, în cartea Mașina timpului de H. G. Wells. Este cartea lunii la Clubul de lectură Nemira (înscrieri aici), ocazie cu care m-am gîndit să o mai citesc o dată. Exploratorul Timpului este atît de entuziasmat de propria invenție încît se decidă să facă o primă călătărie în anul 802701 (vă rog, nu mai chicotiți, așa a vrut omul!). Ajunge într-o lume în care trăiesc două specii de oameni: morlocii și eloii. Primii locuiau sub pămînt, erau albi și înspăimîntători și marea lor calitate era că munceau fără să vrea pentru eoli, niște oameni mici de statură, care se îndeletniceau cu joaca și mîncatul fructelor și care rîdeau din orice.

Povestea lui Wells este confruntarea dintre două lumi, una a săracilor care acumulează frustrare în suflet și una a bogaților care exploatează resursele, fără să creeze ceva folositor în schimb. Să fie de vină aici unele convingeri socialiste ale autorului?

Volumul începe și se termină în casa Exploratorului și are ca centru al acțiunii laboratorul, un loc care ne amintește de atelierul de lucru al magului, de locul în spațiu unde iau naștere lucruri ce țin de spirit. Personajele principale nu au nume, ci sunt denumite prin profesie: Medicul, Psihologul, Jurnalistul.

Autor: George Hari Popescu

Citeşte continuarea pe cyberculture.ro