De ce citim azi romane fantasy?

Cei de la Adevărul și-au pus această întrebare într-unul dintre articolele de weekend. Mi-au plăcut nu numai răspunsurile pe care le-au primit de la cititori și traducători precum Ana Veronica Mircea, dar și paralele făcute între cărțile de referință ale genului!

Societatea contemporană preferă literatura Fantasy? Autoarea articolului, Monica Andronescu, spune că “da”, din moment ce “George R.R. Martin, autorul seriei Cântec de gheaţă şi foc, a fost inclus de publicaţia The Times printre cele mai influente personalităţi ale momentului […], numele lui J.R.R. Tolkien şi seria Stăpânul inelelor au concurat ca notorietate, în ultimul deceniu, cu cel al vedetelor din showbiz sau că Jocurile foamei, seria lui Suzanne Collins, a stat săptămâni întregi pe primul loc în topurile The New York Times“.

Iar câțiva cititori intervievați sunt de aceeași părere:

“Îmi iau cartea (Urzeala tronurilor) pentru că mi-a plăcut serialul şi am auzit că romanele sunt şi mai bune. Mi-a plăcut şi Harry Potter când eram la liceu, dar adevărata nebunie a fost Stăpânul inelelor, pe care cred c-o să-l recitesc şi la 50 de ani”, spune Irina Dragomir, studentă în anul al III-lea la arhitectură.

“Recunosc că cea mai reuşită dintre seriile fantasy pe care le-am citit este Jocurile foamei, de Suzanne Collins. Şi nu e deloc pentru adolescenţi. Seamănă mult cu un roman filosofic”, explică Constantin Popescu, 50 de ani, inginer.

Psihoterapeutul şi artistul plastic Mihaela Şchiopu, profesoară la Universitatea din Bucureşti, explică preferinţa cititorilor contemporani pentru acest gen de literatură, concluzia fiind că avem nevoie de poveste: “Suntem din ce în ce mai înregimentaţi şi mai anxioşi. Suntem restricţionaţi de către noi înşine şi de cei asemenea nouă. Avem timp din ce în ce mai puţin, iar libertatea devine o iluzie. Lumea poveştilor ne permite să fim liberi, e o lume fără graniţe şi lucruri impuse, un teritoriu unde imposibilul nu s-a inventat. E un refugiu pentru toţi cei care aleargă înnebuniţi către ceva obligatoriu, o nostalgie care cuprinde vremea în care interdicţiile erau puţine, ori nici măcar nu existau.”

Ana Veronica Mircea, traducătoare specializată în genul fantasy și autoarea versiunii în limba română a romanelor din seria “Jocurile foamei”, explică mult mai concret succesul acestui gen literar: “Trăim într-o lume în care ne pot infesta oricând viruşii creaţi în laborator şi în care ne infestează zi de zi cei electronici, într-o lume în care câştigă teren terorismul, crima organizată, corupţia, minciuna înzorzonată din campaniile electorale, drogurile, plus violenţa şi pornografia pe care ni le aduc în case micile ecrane ale televizoarelor. Nu ne gândim în fiecare zi la toate astea, dar undeva, în subconştient, ştim cu toţii că există. Şi încercăm să uităm cumva de ele. De aceea ne plac poveştile pentru oameni mari, de aceea agreăm genul fantasy. Poveştile fie ne poartă într-o lume mult mai rea, prin comparaţie cu care lumea noastră pare încă frumoasă, fie ne oferă o vagă speranţă, descriind orori similare celor din jurul nostru, din care eroii reuşesc să scape cu bine, fie ne duc într-un tărâm al binelui, în care vrăjile bune pot spulbera orice rău, în care există săbii ale dreptăţii şi onoare cavalerească şi unde bunătatea, corectitudinea, inteligenţa şi munca sunt întotdeauna apreciate şi răsplătite.”

“Realitatea” ficţiunii este descrisă de George R. R. Martin în câteva cuvinte care îi dezvăluie mecanismul gândirii: “Citim literatură fantasy pentru a regăsi culorile. Citim ca să gustăm mirodeniile tari şi să auzim cântecul sirenelor. În fantasy se ascunde ceva vechi şi adevărat, care se adresează unei zone din adâncurile noastre, copilului care a visat că într-o zi va vâna pădurile nopţii şi ospăţul de sub dealurile goale şi va găsi o iubire care nu se va termina niciodată, undeva la sud de Oz şi la nord de Shangri-La.”

Mihai-Dan Pavelescu, scriitor şi traducător de literatură SF, coordonatorul colecţiei Nautilus a Editurii Nemira, este însă de altă părere: “Nu cred, totuşi, că în prezent există o nevoie de fantasy mai mare decât ar fi nevoia de memorialistică, de poezie sau de horror, de exemplu. Cu posibilitatea de a fi considerat răutăcios, cred că „balonul” actual de fantasy se dilată în urma coborârii ştachetelor societăţii, care îmbrăţişează facilul şi exilează gândirea. Genul science-fiction, de pildă, vine cu idei remarcabile, dar acestea sunt greu vandabile, pentru că neliniştesc şi solicită efort de gândire individual, aşa încât a fost împins uşor spre periferie. Fantasy-ul, însă, aidoma genurilor populare de dinaintea sa, a ajuns să fie previzibil, a eliminat ideile noi şi poate fi vândut ca produs de serie. Iar Hollywood-ul a ştiut cel mai bine să exploateze uşurinţa recurgerii la deus ex machina în locul extrapolării riguroase şi a comutat pur şi simplu atenţia maselor spre facil.”

Temă de discuție:

Voi de ce citiți romane fantasy și cât de bine vă regăsiți în cele spuse mai sus?

7 Commentarii

  1. Marius 26/09/2011 Reply
  2. Cristian 26/09/2011 Reply
  3. Bogdan 26/09/2011 Reply
    • Andreea (Nemira) 26/09/2011 Reply
  4. RM 27/09/2011 Reply
    • Andreea (Nemira) 27/09/2011 Reply
  5. Tony 29/09/2011 Reply

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.