Traim inconjurati de legende. Legende despre oameni curajosi sau geniali, legende despre locuri mitice in care isi fac plimbarea zilnica Fetele Morgana sau legende despre animale cu puteri supranaturale. Stephane Audeguy, insa, nu descrie in Noi, ceilalti o Africa legendara in care gheparzii si leii alearga fiorosi prin savane. Autorul francez incearca mai degraba sa demitizeze un loc care a fascinant generatii intregi de europeni si aventurieri.

Un ghepard scheletic trage sa moara in unul dintre parcurile nationale din Kenya, in timp ce turistii fac poze entuziasmati, dar insensibili la tragedia animalului. Dintre toti, doar Pierre pare ca intelege ca acesta nu este Africa autentica, dintre toti doar Pierre incearca sa vada mai mult.

Ce face Pierre in Africa? In niciun caz nu se afla in vacanta. De ce este interesat Pierre de acest continent atat de indepartat de Franta sa natala? Pentru ca aici a trait timp de aproximativ douazeci de ani tatal sau pe care nu l-a cunoscut niciodata. De fapt, tatal baiatului s-a sinucis, iar Pierre este insarcinat sa decida ce se va intampla cu trupul acestuia.

Pierre, eroul principal din Noi, ceilalti isi va da seama foarte rapid ca realitatile Kenyei stau bine ascunse in spatele unor stereotipuri limitative care au hibridizat neincetat sufletul african. Desi inca nu isi da seama, Pierre intelege Africa, mai intai la nivel intuitiv, exact asa cum a facuse cu multi ani in urma, tatal sau. De altfel, tatal baiatului a ales sa moara pe acest continent, in timp ce in Kenya, Pierre va decide sa traiasca cu adevarat pentru prima data.

Destinele care se implinesc sau se destrama in Noi, ceilalti intra in plan secundar atunci cand actiunea romanului se intoarce inapoi in jurul anului 1900. Stephane Audeguy relateaza istorii interesante despre martirii care au murit pentru libertatea africanilor, despre strainii care au colonizat si transformat acest continent si nu in ultimul rand, vorbeste despre prima cale ferata construita in Africa.

Trenul “se strecoara acum prin cele mai inalte podisuri ale Kenyei, indienii construiesc si africanii cara, englezii ordona si calculeaza, ii numara chiar si pe indieni, cu magarii si catarii lor si in primul an (…) totalul mortilor a fost de o suta douazeci si unu, fara a-i pune la socoteala pe bastinasii care nu conteaza nicaieri”.

In ciuda faptului ca animalele salbatice nu prea mai umbla prin savana, iar locuitorii Africii s-au impregnat cu mentalitati si valori nespecifice lor, in Noi, ceilalti se desfasoara totusi o poveste despre Africa. Uneori, aceasta poveste este romantica, alteori devine infricosatoare, iar de cele mai multe ori pare extrem de ciudata. Depinde din ce perspectiva este redata, caci Stephane Audeguy foloseste voci diferite prin care expune puncte de vedere diametral opuse.