Printre nenumăratele bătălii care s-au purtat în cel de-al Doilea Război Mondial, există una mai puţin cunoscută, deşi la fel de îndârjită ca toate celelalte: asaltul asupra sinistrei închisori OGPU. Desigur, lăcaşul de tortură (şi rareori simplă penitenţă) îşi trăgea numele de la organizaţia cu acelaşi nume care avea vesela îndeletnicire de a face poliţie politică la ordinele lui Stalin. Motivul pentru care s-a dorit acest lucru a fost poziţionarea ei strategică, în apropiere de Nipru, iar memoria fabuloasă a lui Sven Hassel, redă felul în care s-a procedat la cucerirea acesteia:

“Totul se va petrece foarte rapid. Nu vă veţi opri, indiferent care va fi riposta inamicului. Pornim de aici, de la cota 209. Se coboară râpa în fugă. Vom fi ajutaţi de un baraj care va fi aruncat pe culme şi va coborî pe flancuri; o să-i dea gata pe ruşi. în faţa noastră se află Regimentul 39 de gardă sovietic – unitate de elită. Li s-a alăturat Divizia 521 Blindate şi Brigada 16 Cavalerie. Rezervele vor fi aici, la douăzeci de kilometri în spate. E vorba de Divizia 731 Puşcaşi, care nu reprezintă un pericol real. Dacă intră în luptă, unul dintre regimente îi termină imediat. Nu au nici experienţă de luptă şi nu sunt nici curajoşi. Putem strivi ca pe nişte păduchi adunătura asta de ţărănoi insuficient instruiţi.”

Credeţi însă că deznodământul a fost atât de simplu? Nici vorbă. A fost încă una din acele bătălii în care germanii au pus la bătaie, după bunul lor obicei, resurse disproporţionate faţă de dimensiunea închisorii OGPU. Dar pentru că acesta era un bastion rusesc, bineînţeles că au primit o ripostă pe măsură. Despre acest nou episod trăit de Regimentul disciplinar de blindate din care a făcut parte Sven Hassel, în titlul de mâine: închisoarea OGPU. Numai cu ziarul Libertatea.