Update:
Felicitări Weird Vision! Aștept pe adresa de email andreea.cristache@nemira.ro numele cărții pe care ți-o dorești și link-ul respectiv. Să îmi comunici te rog și numele tău complet și adresa de livrare.
Later Edit: Concursul s-a încheiat. În curând vom face extragerea și vom anunța fericitul câștigător al unei cărți la alegere!
Răsfoind internetul, ca de obicei, am dat peste o competiție foarte simpatică cu semne de carte personalizate. Au fost câteva sute de înscrieri, din peste 10 țări. Uitându-mă peste ele, peste cele 20 desemnate câștigătoare, îmi dau seama că mi-ar fi greu să îmi aleg un singur semn de carte, dacă aș fi nevoită să fac acest lucru.
Și nu cred că sunt singura care are pornirea nevinovată de a lua acasă orice fel de obiect subțire, cartonat sau nu, cu magneți, materiale textile aplicate sau cât mai trăznite, care să-mi însoțească pentru o perioadă paginile ce-mi țin companie. Da, colecționez semne de carte și sunt tot timpul cu ochii după unele noi. Când eram mică obișnuiam chiar să mi le realizez singură, decupând și desenând pe hârtii colorate.
Voi ce folosiți pe post de semn de carte? Cât de diversă este colecția voastră?
Povestiți-ne aici și voi oferi prin tragere la sorți o carte la alegere.
Deadline participare: 16 iunie 2011, ora 12:00
Cu ceva timp in urma foloseam doar hartiute mici, patrate[se gasesc prin supermarketuri]….de cateva luni insa am schimbat hartiutele acum folosesc semne de carte…”normale” , in momentul de fata chiar am o slabiciune pentru ele. Am o gramada si majoritatea sunt in siferite carti pe unde e cate un citat care mi-a atras atentia.
PS. Sunt foarte frumoase si semnele de carte de mai sus.
Semne de carte… Da, in general, orice lucru plat si subtire e potrivit, dar am descoperit de curand ca s-ar putea sa nu am mereu asa ceva la indemana, asadar am inceput sa folosesc un cadou foarte drag mie.
In scoala generala, Doamna Diriginta tinea foarte mult la noi si la sfarsitul fiecarei veri, cand se intorcea din diverse locuri prin care calatorise, ne aducea cate ceva. In clasa a 6-a ne-a adus cate un semn de carte cu Costache Negruzzi (poza si scrisul sau de mana), deoarece fusese la casa lui memoriala si se gandise la noi. De asemenea, am si stuidat un text al acestui autor, as aca se potrivea la fix.
Totusi, incerc sa nu-l folosesc prea des (doar la cartile “de suflet”), deoarece e destul de fragil si nu vreau sa se uzeze. Asadar, probabil voi face rost de unul ceva mai solid, pentru restul cartilor.
Eu folosesc pe post de semn de carte semnele facute de mine.In ultimul timp imi place sa-mi le fac eu insami .E distractiv.
Buna seara.
Eu folosesc, de aproape 18-19 ani, semnul de carte facut de sora mea la Lucrul Manual in clasa a doua, ea il numea atunci “muste pe etamina”. La inceput l-am folosit fara acordul ei, adica i l-am furat, pana la urma mi l-a lasat, il folosesc si acum. Intr-un fel sau altul ma face sa ma gandesc la ea cand deschid cartea de pe noptiera, pentru ca acum nu mai este langa mine zilnic ca in copilarie. Si tinand cont de faptul ca urmeaza sa plece din tara (
va fi radiolog in Germania), o parte din ea va ramane cu mine.
pe post de semn de carte, tai din anumite tricouri vechi-bucatele de material, si le cos pe margini ca sa le dau o forma mai trendy, uneori folosesc si semnele obisnuite de carte, dar prefer sa si inventez:)…mai am si unele semne de carte tip hartie colorata decupata din revistele cu pagini lucioase sau mai am unele din plastic din copertile vechi pentru caietele de scoala…aceasta e colectia mea de semne de carte:)
o vreme am folosit un clopotel mic, mic de tot pe un fir de ata impletit. l-am pierdut…si acum pun carti postale.
O idee buna. Pe post de carte pun cam tot ce prind in mana pe moment, de la o banala agrafa de birou pana la o ceasca, un calculator de buzunar. Dar in special cand primesc observatii atasez ca sa fie mai elegant unul din cele cateva zeci de semne de carte pe care le am de la o competitie din scoala, unde vreo 3 clase au avut de pictat niste semne de carte cu un scriitor pe spate. Unele au iesit superbe, altele haioase si trasnite.
Astfel este colectia mea plus inca vreo 5 cu niste picturi superbe de ale marilor pictori. 🙂
In mare parte, semnele de carti mi le fac eu: le tai dupa cum ma duce capu’ si scriu ceva pe ele(pe ultimul am scris “Doar eu si cartile mele”) si desenez cate ceva: o gargarita, niste ochi de pisica.. Ce aveam eu. Insa m-a mirat semnele de carte ale unei prietene: cartile de joc. Si mi-a explicat simplu de ce pune cartile de joc: “Pai la carti nu trebuie sa corespunda tot carti?”. M-a inchis cu intrebarea mea, si la urmatoarea carte pusesem o carte de joc si dupa mi-am dat seama ca faceam o prostie si era o copilarie sa o ascult pe acea prietena..