Update:
Felicitări Weird Vision! Aștept pe adresa de email andreea.cristache@nemira.ro numele cărții pe care ți-o dorești și link-ul respectiv. Să îmi comunici te rog și numele tău complet și adresa de livrare.
Later Edit: Concursul s-a încheiat. În curând vom face extragerea și vom anunța fericitul câștigător al unei cărți la alegere!
Răsfoind internetul, ca de obicei, am dat peste o competiție foarte simpatică cu semne de carte personalizate. Au fost câteva sute de înscrieri, din peste 10 țări. Uitându-mă peste ele, peste cele 20 desemnate câștigătoare, îmi dau seama că mi-ar fi greu să îmi aleg un singur semn de carte, dacă aș fi nevoită să fac acest lucru.
Și nu cred că sunt singura care are pornirea nevinovată de a lua acasă orice fel de obiect subțire, cartonat sau nu, cu magneți, materiale textile aplicate sau cât mai trăznite, care să-mi însoțească pentru o perioadă paginile ce-mi țin companie. Da, colecționez semne de carte și sunt tot timpul cu ochii după unele noi. Când eram mică obișnuiam chiar să mi le realizez singură, decupând și desenând pe hârtii colorate.
Voi ce folosiți pe post de semn de carte? Cât de diversă este colecția voastră?
Povestiți-ne aici și voi oferi prin tragere la sorți o carte la alegere.
Deadline participare: 16 iunie 2011, ora 12:00
Am o colectie intrega de semne de carte colectionate de-a lungul timpului.Am in jur de 30-40.Cel mai drag,ca sa zic asa,este un semn de carte pe care l-am cumparat acum vreo 2,3 ani de la un targ de carti si are desenat pe el un caine care doarme:3
in ultima vreme, marturisesc, am profitat din plin de ofertele editurilor si m-am infruptat din semnele de carte oferite gratuit la achizitii… cea mai apropiata librarie e una humanitas si ei au mereu semne de carte gratuite la casa.
si voi la nemira ati avut intr-un timp semne de carte in toate cartile, acum parca as zice ca nu.
semnul de carte din copilarie a fost un joker colorat dintr-un pachet de carti de joc, apoi unul facut din etamina si cusut cu muste 🙂
am avut si o perioada barbara in care indoiam colturile, am avut si una intelectuala in care tineam minte pagina la care am ramas.
am vazut si eu tot soiul de ciudatenii pe post de semn de carte, de la cozi de veverita/iepure turtite la piei de sarpe, os cioplit, fildes, cred ca si unul din argint filigranat, agrafe, hartie igienica, fragmente de ziar, carduri de credit, foarte multe cartele de metrou si bilete ratb, bani (de multe ori devalorizati, de pilda bancnota aia de 2000 de lei de la eclipsa), impletituri din sfoara, panglici de la cadouri, ambalaje de la dulciuri, mai ales guma de mestecat si ciocolata, creioane si pixuri, flori uscate, bilete razuite de loto, bilete de tren, chitante si amenzi, monede si cate si mai cate.
niste semne de carte foarte sic am vazut tot in libraria humanitas intr-o vreme, niste personaje simpatice care ieseau din cotorul cartii, partea care intra intre pagini fiind din lemn subtire. dar costau mai mult decat o carte, asa ca mi-am permis sa fiu zgarcit.
ca doar semn de carte iti poti face din orice, nu?
Folosesc pe post de semn de carte orice lucru care nu imi poate strica paginile cartii .Eential penru mine in reltia cu carte este ca aceasta sa fie in buna stare.
Pai eu chiar v-am si propus ca la fiecare carte sa aveti cate un semn de carte. Inainte puneam o carte de joc sau o simpla bucata de foie mai groasa taiata de mine in functie de lungimea cartii si lata de 3-4 cm pe care pur si simplu scriam: semn de carte. Intre timp insa am facut rost de cateva semne de carte pe care le folosesc la toate cartile pe care le citesc si nu vin din Editura cu semne de carte ca “dotare standard”./ 😛
A, era sa uit. Am avut pentru o perioada de timp un semn de carte din papirus, luat din Egipt, dar care a cam iesit sifonat dupa multele folosiri. Acum e pus la loc de cinste pe langa alte obiecte pe care le colectionez, asa ca nu-l mai folosesc.
Cand eram in liceu, foloseam orice ca si semn de carte, de la orice hartiuta care imi pica in mana, pana la semnul de carte al cartii restective (daca avea)…acum mi-am luat unul ,,profesional”, de pe un site dedicat cartilor si doar pe acela il folosesc, merita, desi a fost destul de scump.
Folosesc, de obicei, tot felul de hartii si hartiute, mai nou, intr-o zi mi s-a rupt bratara si am inceput sa o folosesc pe aceasta, fiind confectionata din niste margelute, care se potrivesc pe post de semn de carte.
Cand eram mica eram fanul desenelor animate W.I.T.C.H asa ca obisnuiam sa-mi cumpar tone de carti despre cele cinci prietene pentru a colectiona semnele de carte cu personajele mele preferate. Apoi am crescuut si am inceput sa strang semnele pe care le gaseam in cartile pe care le cumparam. Insa de acum doi ani, cand am invatat sa fac chestii hand made, mi-am impletit propriul meu semn de carte, rosu cu alb in forma de inimioare care care il folosesc cel mai des si de care sunt de nedespartit.
Desigur in perioadele mele de maxima nebunie, boisnuiam sa deecupez imagini din reviste si sa le lipsc pe bucati de hartie si le foloseam cand imi faceam conspecte la romana (era nostim sa ma uit la vedeta de pe semn si sa mi-o imaginez cum ar arata ca un personaj din povestea cutare).
De curand am vazut o emisiune la TV cu un cuplu intr-o librarie care cumparau niste carti si am vazut ca erau niste semne pentru carti foarte interesate, cu un snur si erau atarnate intr-un fel de cuier, mi-ar place la nebunie un astfel de semn. Este ceva in genul primei fotografii, numai ca era cu diverse poze, nu cu scris.
Hmmm… Semnul meu de carte e unul simbolic, poate putin mai neconventional, insa foarte drag mie. E o pana de gugustiuc, gri si extrem de fina la atingere, pe care am primit-o alaturi de o scrisoare, de la actualul meu prieten. E fain ca nu pateste nimic in caz ca se uda si cel mai important, imi aminteste mereu de el, indiferent ca sunt in autobuz, cu o carte pe genunchi sau ca sunt in varf de pat, acasa.